Hotelul

Am plecat in Bucuresti, la doi clienti. Nu la amandoi deodata pentru ca nu ma pot diviza ci pe rand. (vorba cantecului: pe rand incolonarea, ca sa.... si mai departe stiu ei cunoscatorii).
Pe drum am vazut o turma de oi pe podul de la Cernavoda, insotita de doi magari - altii decat cei doi ciobani care ar fi trebuit sa mane oile mai repede peste pod,  am vazut o caprioara mare, vreo doi iepuri si un sofer care se caca sfios in fata masinii trase pe banda de urgenta...
La client s-a facut o pomana si nu am mai cumparat carne la pranz, insa aveam sa ma razbun pe seara cu o shaorma grasa. Am tras tare sa termin ce-mi propusesem dar tot am ajuns in jur de ora 19.30 la hotel.
Din pacate nu am mai gasit loc la hotelul la care ma cazam de obicei si am ales Ibis, acesta fiind relativ la mijlocul distantei dintre cei doi clienti. La receptie sunt anuntat ca micul dejun costa 9 euro iar parcarea costa 16 euro, pe seara. Sa le iau parcarea in penis, ce in fata hotelului nu poate sta masina, adica efectiv dincolo de gardul parcarii... Sar si peste micul dejun zic, sa fac economie la firma, bag si eu doi covrigi calzi inainte de plecare la client si gata.
Fara motiv am luat o camera de fumatori, desi nu am de gand sa fumez si urc in camera. In camera cald, ma reped la geam. Necastigator, uitasem ca hotelul nu are geamuri care se deschid, ventilatia fiind facuta automat, prin sistemul de ventilatie. Dau drumul la aerul conditionat si in cateva zeci de secunde s-a facut frig. L-am oprit, nu am avut chef sa ma trezesc cu mucii in gura in dimineata asta...
M-am usurat de haine si am stat aproape ca Adam pe o margine de pat, injurand cu patos la fiecare zece minute, atunci cand pe laptop imi aparea mesajul ca memoria mi-o trage si ca vrea sa doarma (the physical memmory dump...). Am renuntat la lucru si am dat drumul la tv. Niste toape basite si umflate cu botox se lauda ca nu au nicio imbunatatire artificiale. Uneori imi vine sa vomit cand le vad pe monstruoasele astea care sunt promovate in media de sunt toate vedetele pulii. Niste gonflabile rasuflate si reciclate cu duzele sparte de atata sport pe soioase saltele. Pe ce canal dai numai de jartele din astea dai, lualea-s buzele-n menghina.
Fara sa-mi dau seama, privirea mi se duce spre coltul camerei, de deasupra tv-ului.
Un paianjen generos iesise la plimbare din aerisirea camerei. Daca ar fi fost vara, as fi prins o musca si i-as fi oferit-o drept cina, neavand nimic la indemana insa, am preferat sa il arunc in wc, bine mototolit in hartie igienica.
Am adormit tarziu in noapte, cu greu, din cauza caldurii si a zgomotului aerului impins pe aerisire. Undeva, spre dimineata cred, m-am trezit dintr-un cosmar, se facea ca eram langa un sicriu si ca se auzea batand din interiorul lui. Am baut o gura de apa si m-am dus la geam. Langa hotel, este o cladire mai mica, al carei rost nu l-am depistat, ce are deasupra formele care se vad in fotografia de mai jos...

O lumina difuza arunca o raza in asa fel pe figurile geometrice, incat acesta pareau cinci cosciuge. M-am tras repede de la geam si m-am frecat la ochi, convins fiind ca visul continua inca. Am adormit din nou cu greu si am visat numai tampenii.
Dimineata am coborat la masina, cu gand sa ajung cat mai repede la client. Am ajuns in jumatate de ora, desi nu am avut mai mult de 4 semafoare pana acolo. In poarta clientului, un caine mare, fioros, se lingea lenes la coaie. L-am lasat sa termine operatiunea apoi l-am intrebat daca pot sa trec. S-a dat la o parte, in sila...
La client am primit o cafea, pe la ora 12, pentru ca nimeni nu a vrut sa scoata din sertar pastile cu doze de cafea. Am mancat de pranz pe la ora 14, iar la ora 18.30 am reusit sa termin ce-mi propusesem pentru cele doua zile. Maine voi stresa alti oameni, la clientul numarul 2.
In camera este cald. Dau drumul la aerul conditionat si inghet dupa cateva zeci de secunde. Ma asez pe o margine de pat si incep sa injur cu patos la fiecare zece minute... atunci cand laptop-ul imi spune ca vrea sa doarma. Nu vreau sa visez din nou cosciuge si nici sa ma uit pe geam, unde as vedea alte cosciuge, imense. Ies in oras. Pe treptele hotelului, un caine isi linge cu multa dragoste singurul lucru de pret. Ati ghicit...Nu va ganditi la prostii, un caine nu gandeste ca un barbat. Doar un os...

Jó estét barátaim!

Am plecat luni dupa masa din Bucuresti cu destinatia Satu Mare. Zborul a fost scurt, cu zdruncinaturile binecunoscute la aterizare, insa parca mai bun decat toate celelalte. ori am inceput sa ma obisnuiesc cu teroarea! Am fost preluat de la aeroport si dus la hotel. Am stat cam o ora si foamea a inceput sa-mi dea tarcoale. Ce poti manca in Satu Mare? Stiti doar: rata cu varza rosie calita sau vaca cu garnitura de ciuperci. Plus o lista de jumatate de metru de specialitati unguresti, care de care mai pline de colesterol si zahar pus cu polonicul. Am fost clasic: pulpa de rata pe pat de varza rosie calita asezonata cu felii de portocala. Uneori sunt atat de clasic incat nu ma mai suport... Oricum nu am dat gres...
Am parcurs la pas apoi centrul orasului si in final m-am retras la hotel.
Dimineata, imbiat de aerul curat, am ales sa merg pe jos, cale de trei km pana la client. As fi reactionat violent daca mi s-ar fi impus acelasi lucru in Constanta, insa a fost o reala placere sa respir aerul curat al diminetii. pe drum am fost captivat de faptul ca pe portile oamenilor tronau tot felul de inscrisuri.

Pe desene sta un catelus, dar indaratul portilor stau ditamai magarii. Cu ce i-or hrani nici nu vreau sa ma gandesc. Cred ca magarii, pardon cainii stiu si ei limba maghiara. Pai este firesc nu?

Dimineata am luat micul dejun la restaurantul hotelului. Mi s-a oferit o cafea iar ospatarul imi spune in acelasi timp in care imi pune cafeaua pe masa: "sa va fie de bine!" Ma uit crucis si imi aduc aminte de anul trecut ca la ei asa se spune, inainte de masa sau de orice ai de gand sa bagi sub nas...
- Doresc meniul numarul 1, spun apasat, dar fara carnaciori prajiti, aducandu-mi aminte ca anul trecut am ragait pana dupa masa numai prajeala de carnati. Fara suc de portocale, in schimb doresc o apa plata. Sunt opt meniuri, la alegere si fiecare din ele contine oua. Oua ochiuri, oua fierte, omleta cu ciuperci, omleta cu sunca, omleta taraneasca.... Pret de 4 zile am mancat un cofrag de oua. Un cofrag mic...
Mi se aduc cele solicitate, bobinez repede nu inainte de a mi se apleca nu cu mult inainte de a-mi termina dejunul. Ospatarul venise la masa mea sa ia sticla goala de apa plata si am facut greseala de a ma uita la chipul lui. Un muc imens, de un verde viu, ii trona intre nas si coltul gurii. Am spus multumesc si am iesit fara sa respir.

De trei zile nu am baut nicio cafea la client. Secretara m-a intrebat ce-i drept in fiecare dimineata daca vreau cafea iar eu politicos am replicat ca "poate mai tarziu". Mai tarziu nu m-a mai intrebat nimeni.
Azi dimineata am pus-o in dificultate pe interlocutoarea mea.
- Doriti un cafea acum sau mai tarziu? m-a intrebat cu un puternic accent unguresc.
- Doresc o cafea acum, pentru ca mai tarziu nu ma va mai intreba nimeni!
S-a inrosit si a revenit in doua minute cu o cafea aburinda. Pe care nu am gustat-o pentru ca nu am avut timp.

Fiind ultima zi, am ales sa merg tot pe jos spre hotel, pe o vreme superba de primavara. Aproape de hotel, de niciunde a aparut o haita de caini fix pe mijlocul strazii. Nicio problema mi-am spus, am rezolvat eu probleme mai grave. Si am continuat sa merg apasat pe trotuarul meu. In moment in care am ajuns in dreptul lor, parea ca au turbat. Au inceput sa se repeada la mine si sa isi arate coltii. Deloc impresionat am inceput sa vorbesc calm cu ei.

Dupa cateva secunde mi-am dat seama ca nu am nicio sansa, evaluand dintii ranjiti si cozile ridicate. Imediat mi-am adus aminte de Mini, care a ales sa lase poseta drept prada de razboi. Insa niciunul nu parea interesat de laptop-ul meu. M-am lasat imediat in jos si m-am asezat in fund direct pe trotuar, continuand sa vorbesc calm cu ei, usor tanguit, in timp ce ei pareau ca isi acopera coltii. Aproape le simteam duhorile gurilor, atat de aproape latrau de fata mea si sareau unul la altul. Eu, nimic, mainile pe langa corp, dar gata sa mi le pun la fata in orice moment. In cele din urma au tacut si au inceput sa dea din cozi. Deci inteleg maidanezii si limba romana... M-am ridicat si fara sa ma uit la ei am inceput sa merg ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.
Ajung la hotel si la receptie schimb doua vorbe cu omuletul, care ma intreaba daca am venit pe jos. Ii spun ca da si imi spune incurajator ca in urma cu o jumatate de ora, o haita de caini i-a rupt curul unui locuitor din zona, un etnic maghiar... Imediat m-am gandit ca ungurul a fost prea autonom si mandru sa ingenuncheze in fata haitei...

Remus Cernea, lasa-ne

In opinia mea, Remus Cernea nu reprezinta decat o iluzie, un fals, un rest, demn de aruncat in haznaua uitarii. In ultimul timp, acest individ face numai gafe si daca ar suferi doar el de pe urma acestora, nu as da niciun rahat pe el.
Insa sufera si oameni care mai cred in valorile pe care acest jeg uman nici macar nu le-a citit vreodata, ce sa mai spun insusit. Acest fals individ, care nu a avut nicio slujba adevarata pana in momentul in care si-a ticluit intrarea in politica si pana a invatat ca nu este normal ca ma-sa sa-i care la nas blidele cu mancare in timp ce el se juca cu ceasul sub plapuma, ei bine spun, acest individ a inceput sa loveasca in oamenii care au construit acest partid, prin mutari miselesti, asa cum a procedat de curand si cu Sorin Belu, presedintele PV filiala Constanta dar si cu alti presedinti de organizatii din tara, care au avut curajul sa-i reproseze faptul ca a votat in parlament contrar credintei si moralei partidului.
Pe Sorin I'll cunosc de mai bine de douazeci de ani si numai eu stiu cat a alergat acest om pentru salvarea delfinilor din Marea Neagra, pentru orice Actiune ecologista, numai eu stiu cate petitii am semnat si cate semnaturi am strans pentru el pentru ca actiunile ecologiste sa poata avea loc. Numai el stie cu ce resurse a alergat si a mobilizat activistii ecologisti.
Si acum vine acest excroc notoriu, caruia primarul Mazare vrea sa ii rupa si el picioarele, pe care Prea Inaltul l-a invitat sa consulte un psiholog si un sobor de duhovnici si strica tot ce au facut oamenii astia care cred in actiunile ecologiste.
Remus Cernea vorbeste precum un politician desavarsit, nu se enerveaza nici macar cand I se spune ca este tradatorul partidului la portavoce, de la un metru distanta, nu se enerveaza nici cand este interpelat de tinerii care probabil l-au ales si pe care s-a usurat cu bolta prin actiunile lui, nu se enerveaza pe nimic. Nu se enerveaza nici cand primarul I'll numeste "tampita". O sti primarul ceva ce nu stim noi? Pe mine prea putin ma intereseaza ce orificii isi foloseste impostorul in ale politicii, poate sa apartina si unui al treilea sex, nu asta este important. Joaca rolul perfect! Este un actor desavarsit. Dincolo de masca insa nu se afla nimic, se afla doar un individ avid de putere, arogant, tradator si fara caracter.
Presupun ca in curand va pierde sprijinul PSD, cel putin asa ar fi normal intr-o tara normala si asta cred ca trebuie sa se intample. Presupun ca membrii partidului vor picheta sediul partidului ori de cate ori individul va face declaratii de presa si mai presupun ca si biserica va face galagie in ceea ce-l priveste.
Cred ca in scurt timp va fi pus la zid de insusi cel care l-a propus si l-a referentiat pentru un loc in parlamentul tarii. Si odata exilat din uniune, sunt curios cine I'll va mai sustine pe bufonul nostru de serviciu din ultima perioada.
Sent via BlackBerry from Vodafone Romania

Perfuzia

Ieri m-am simtit rau toata ziua. Am fost powerless cum ar spune englezul. Si am respirat greu. (ala mic de respira greu… mi s-a spus toata ziua prin firma) Si am avut o ameteala ciudata, cu transpiratii reci, ce mi-au dat de gandit. Dincolo de toate planurile pe care si le face omul, apare cate o ghiara din asta care te strange putin de te face sa-ti reconsideri prioritatile. Acasa nu am fost in stare sa fac nimik, mai putin "datoria de barbat" de dimineata… cum ar spune o veche cunostinta de-a mea, care spunea ca vine din deplasare ca sa-si faca datoria de barbat. Si asta nu insemna sa aduca bani sotiei…

Dimineata am facut 100 de bucati pe stepper, m-am hranit cu o banana si am plecat la birou. Aici au inceput din nou ametelile si transpiratiile reci precum si asa numita - de catre mine - insuficienta respiratorie. Fiind ziua Elenei, am stat cu colegii la masa, am vorbit diverse, iar presedinta organizatiei noastre a conchis ca trebuie sa merg sa-mi fac niste investigatii. Adevarul este ca nici nu prea am mai avut putere sa ma opun, eram cam la limita.

Laura m-a imbarcat in masina ei si m-a escortat la Iowemed, o clinica aflata la cateva minute de biroul nostru. Acolo am intrat la urgenta la un ECG, la raze la plamani, la tensiune, la nivelul oxigenului din sange.

- Tusiti? Fumati? Ati avut febra? Ati avut scaun? (haoleu, da' ce scaun am avut… dar am pastrat pentru mine gandul). Scoate camasa din pantaloni, baga camasa in pantaloni…stati sa va ascult si la plamani, stati sa va masez burta sa nu fie de la stomac, va doare capul, va doare intre ochi? si in final bomboana de pe tort:

- Sa va punem o perfuzie cu ceva vitamine!

Dau sa refuz, inspaimantat fiind efectiv ca un varf de ac va invada plapanda vena mea, dar doctorita ma ia hotarata de mana si ma duce la recoltari:

- Si analize de sange!

Fugiiiiiitzi, oare de ce am acceptat sa vin la doctor? Nu mai bine mergeam eu acasa si trageam un pui de somn si ma recuperam?

Din nou ma intind pe patul din urgenta, o asistenta ingenuncheaza langa mine, dar nu pentru vreo prestatie ci pentru a-mi lua din pretiosul sange. Dupa ce am avertizat-o ca nu va avea sanse sa ma suga de sange, m-am lasat in mainile sortii. Daca o fi sa curga bine, daca nu, asta este. Pentru ca de obicei nu curge… Cu chiu cu vai mi-a smuls cateva picaturi si niste spuma. Laura, care trebuia sa asiste la operatiune se minuna intr-una:

- Vai, dar ce sange gros ai Jonel, nici nu curge! Eh, na, pe bune?

 Si cum pofta vine mancand, dupa ce mi s-a pus mie o branula pentru a-mi conecta perfuzia, Laura exclama (absurd pentru mine):

- Merg si eu sa imi iau niste sange, si asa am pe cardul de sanatate suma aia lunara de care nu beneficiez. Ma duc, ramai aici da? De parca as fi putut sa plec undeva cu perfuzia dupa mine...

Si dusa a fost, ca si cum cineva ar fi dat o cafea sau un suc moca. Sa ma duc eu sa dau sange asa ca si aiurea, doar ca sa beneficiez de niste servicii medicale, cred ca niciodata nu as putea sa fac asta. A revenit dupa cateva minute, necajita pentru ca I s-a spus ca totusi nu este bine sa se recolteze sange dupa ce a mancat. Si ea cam mancase… M-a lasat cu perfuzia curgand inca in lesinat corpul meu si a plecat la birou, insistand sa o sun pentru a veni sa ma ia "atunci cand mai are un pic in perfuzie". Ramanand singur, am intins mana si am dat putin de rotita perfuziei, in asa fel incat sa curga mai repede. Cand s-a terminat perfuzia, o asistenta tinerica a venit si mi-a scos branula, iar odata cu leucoplastul si cativa centimetri patrati din pretioasa blana mea de pe mana.

Am platit repede si departe de clinica am plecat... Nu inainte de a mi se inmana o reteta. Cica mi-am consumat mineralele si ingredientele potrivite pentru ca celulele mele sa activeze energia naturala...

Am ajuns din nou la birou unde am fost primit ca Lazar atunci cand a fost adus inapoi de Isus. Dupa care am inceput din nou sa respir... greu.

Sent via BlackBerry from Vodafone Romania