Este destul de frig de cateva zile pe aici. Si colac peste pupaza a mai si nins. Evident ca trebuie sa ies mai devreme si sa curat masina de zapada si de ghiatza, sa o incalzesc putin si in final sa plec spre job. S-a aglomerat din nou pe strazi ca si pe autostrazi, semn ca proletariatul a terminat vacanta...
Este insa un frig placut, adica este frig de te patrunde pana la oase insa cu soare ca vara, ceea ce iti da un sentiment de oarecare bucurie, adica cerul nu este cenusiu asa cum era in tara de nu vedeai soarele doua luni, nu, aici este soare in fiecare zi atunci cand nu ninge sau cand nu ploua. Deci este suportabil... (Cunosc pe cineva care nu suporta cele trei puncte puse dupa o fraza, dar nu o sa ii divulg numele, poate alta data)
La serviciu am alergat toata ziua pe scari, si cu treaba si ca sa imi fac ceva pofta de mancare. Seara am avut fajita in menu. De pui. Reteta este simpla: se taie fasii un piept de pui mai mare (aici toate sunt mari...) se taie fasii un ardei rosu, un ardei galben si un ardei verde - la nevoie folositi doar o culoare - apoi se taie julien o ceapa rosie, un pumn de rosii cherry se pun intregi, sare si piper dupa gust. Eu adaug si cateva ciuperci taiate in doua. Se pun toate in tigaie cu cinci linguri de ulei de masline. Se lasa cam 15 minute la foc potrivit si se amesteca din cand in cand. Daca vreti adaugati si doua trei linguri de sos de rosii dar nu este obligatoriu. Rezultatul este fantastic. Se poate folosi carne de vita, de porc sau de pui. Aici se gaseste de cumparat acest amestec de legume si carne dar este mai sigur cand il prepari tu. Merge cu vin alb sec.
Am mancat si m-am gandit sa fac putina revista ...presei.
Am facut revista presei, constat ca lumea bate campii in continuare cu fenomenul Iohannis. Dupa umila mea parere omul a iesit presedinte pentru ca nu trebuia sa iasa celalalt cu niciun chip iar noi l-am ajutat. Nu este nici pregatit si nici nu va face un rol de Mesia trimis sa salveze poporul din mainile faraonilor...
Apoi am dat o geana pe retelele de socializare. Am vazut ca oamenii posteaza fotografii cu cei dragi, cum au pierdut in greutate, cum vor sa piarda in greutate. Intr-un articol despre vindecarea spirituala a obezitatii, ni se spune ca "Greutatea excesiva reprezinta o metoda si de protectie. " De ce si de protectie? "Individul doreste
sa se protejeze importiva ranilor sufletesti, sarcasmelor, criticilor, de
multe ori el se teme de viata". Mai copii, ma lasati cu dumele astea? Cunosc si am cunoscut obezi si nu aveau nicio treaba cu criticile si nici nu se temeau de viata... Iubeau sa bage sub nas, atata tot.
Articolul continua cu :"Atunci cand ne simtim stingheri si in nesiguranta ne ingrasam cateva kg". Pe bune, cum reusiti fratilor? Eu m-am simtit stingher ani de zile si nu am luat 100 de grame...
Apoi autorul scoate din putzul gandirii: "Obezitatea poate sa ne arate ca traim o mare insecuritate atat la nivel
emotional cat si la nivel material si in mod inconstient avem nevoie sa
înmagazinam pentru evita”penuriile” si lipsurile care pot sa apara". Cum sa inmagazinezi fratzica, sa bagi tot frigiderul sub nas sperand ca maine o sa-ti fie bine si ca nu o sa duci lipsa de nimic?
Apoi autorul continua frenetic: "Sunt protejat de insasi iubirea Divina. Sunt in siguranta intotdeauna.
Sunt dornic sa cresc si sa imi asum responsabilitatile vietii. Ii iert
pe toti, iar acum imi formez propria viata asa cum mi-o doresc. Sunt in
deplina siguranta." OK, daca ii iert pe toti asta o sa ma faca sa slabesc? Daca imi asum responsabilitatile vietii, asta ma va face sa mananc mai responsabil?
Apoi autorul, (ma rog, preia un alt autor) afirma ca obezitatea ... mainilor are drept cauza mentala a problemei ... Furia unei iubiri refuzate. Am ras copios si am mancat trei bomboane de ciocolata.
Autorul nu se lasa si continua in mod ridicol: Obezitatea pantecului are drept cauza mentala fix ... furia unei hraniri refuzate. Aici nu am inteles deloc. Adica refuzi sa te hranesti cu furie. Si pantecul devine obez. Haha, tare, nu?
Autorul devine obtuz: "Obezitatea soldurilor are drept cauza ... Furii incapatanate, remanente fata de parinti." Aici nu m-am stapanit si am inceput sa rad cu lacrimi, ragand ca un magar. Cred ca un vecin mi-a batut in teava. Am mai mancat trei bomboane de ciocolata, avand o furie a unei hraniri controlate :))
Autorul a innebunit de-a dreptul in urmatorul pasaj: "Obezitatea coapselor si a pulpelor, are drept cauza mentala "Manii copilaresti pastrate inca. Furie fata de tata." Mai manca-v-ar tatal vostru sa va manance. Furia lu' tac'tu nu te face sa fii obez intre...pulpe, indiferent cate remanente ai din copilarie. Period. Insa autorul vine si da cu mucii in fasole: Noul model de gandire trebuie sa fie: "Imi vad tatal ca pe un copil neiubit si-l iert usor. Amandoi suntem liberi". Ma intreb ce a fumat autorul inainte de a naste acest articol. Nu de alta dar as incerca si eu, cine stie, poate mi-ar da ceva curaj sa incep sa scriu si eu adevarat.
Dupa care vine cireasa de pe tort:
"AFIRMATII VINDECATOARE (pentru a vindeca obezitatea, se intelege, nu?)
Ma simt protejat(a) de iubirea divina.
Sunt in siguranta.
Imi asum responsabilitatea pt propria mea viata asa cum mi-o doresc.
Ma alimentez cu hrana spirituala. Ma simt satisfacut(a).
Imi iert trecutul. Imi trascend limitarile parintilor mei.
Eu sunt suficient(a) .
Ma iubesc si ma accept asa cum sunt."
Inteleg primele trei afirmatii. Pe a patra o inteleg dar nu cred ca m-as putea satisface atat de usor...
Pe a cincea o sar pentru ca nu am ce sa imi iert la trecut. Evit sa imi acuz parintii ca nu pot spune gurii:STOP. Eu nu sunt Dumnezeu sa imi iert trecutul, eventual mi-l regret/accept. Pe a sasea nici macar nu o comentez iar pe a saptea nu o inteleg. Daca te iubesti deplin pe tine insuti, de ce ai mai avea nevoie de altcineva? De ce ai mai avea nevoie sa iti depasesti conditia daca esti perfect si te accepti asa cum esti?
Finalul insa este apoteotic, cred ca autorul manevra creativ un joint:
"RUGACIUNE VINDECATOARE
Arhanghel Rafael te rog sa ma ajuti sa ma simt iubit(a) si protejat(a) de Dumnezeu .
Dragi
ingeri si Arhangheli va rog sa ma ajutati sa ma iert pe mine si pe
ceilalti, sa imi asum responsabilitatile vietii si sa am de acum puterea
de a-mi crea viata asa cum mi-o doresc!
Va rog sa imi ajutati sa ma
iubesc si sa ma accept asa cum sunt, sa ma simt in pace cu propria-mi
fiinta si cu emotiile si sentimentele mele.
Multumesc, amin."
Credeti ca arhanghelul Rafael va va ajuta sa va iertati singuri de voi insiva? Arhanghelul asta va va da viata pe care vi-o doriti? Obisnuiesc si eu sa scriu pe blog, din necesitate, la mine este aproape biologic sa scriu ceva, la un anumit interval de timp. Poate am scris acum ce am scris si datorita faptului ca ma lupt de ani de zile cu lipsa unei greutati normale. Si ma enervez cand vad cum oamenii se lupta sa slabeasca pe cand eu ma lupt sa ... pun cateva kilograme pe mine. Insa atunci cand vorbele frizeaza ridicolul, nu ma pot abtine.
Dragii mei, povestile astea ne fac viata mai frumoasa, radem, glumim, ne distram, scriem pe blog ca sa primim like-uri si comentarii. Insa daca vrem sa fim seriosi, sa uitam de toate astea... Sa punem lacat pantecului mai intai punand lacat gurii. Apoi, sa ne ridicam privirea spre cer si sa rostim singura rugaciune vindecatoare dictata de insusi Fiul Omului" Tatal Nostru care esti in Ceruri..." Fara suparare! Zic.
