Despre o postare inceputa acum o luna...

Am inceput postarea asta acum mai bine de o luna. Am sters o parte din ea pentru ca nu mai era de actualitate. Am sa incetez sa mai scriu despre evenimentele politice din tara. Pentru ce sa mai scriu cata vreme le citeste toata lumea din presa? In plus, in ultimul timp m-am simtit realmente darmat ca am o tara care este pe primul loc in Europa la capitolul coruptie - slava Domnului ca justitia a inceput sa functioneze dupa douazeci si cinci de ani... Nu mai au loc gainarii in puscarii de politicieni corupti si de oameni de afaceri care au fraudat statul. Luna trecuta, ma trezeam si abia asteptam sa citesc dimineata presa de acasa. Ciudat este ca unul care a furat o vaca de la un vecin primeste cincisprezece ani de puscarie iar unul care a fraudat statul cu zeci de milioane de euro primeste trei ani. Dupa care revine in viata publica si rontaie banii furati. Nu inseamna asta ca statului nu ii pasa ca este fraudat?

Aveam sa aflu in fiecare zi ca nume grele trec pragul arestului preventiv. Nume care obisnuiau sa faca legea in tara mea si a ta. Si inca nu s-a terminat. De asta am ales sa plec. Pentru ca nu mai suportam sa muncesc intr-o tara in care imbogatitii apareau peste noapte si te sfidau pe tine, cel care ai invatat douazeci de ani, ai muncit alti douazeci si degeaba... Nu puteai fi ca ei. Pentru ca nu erai incartiruit in reteaua lor mafiota. Pentru ca nu ai platit cu bani grei la partid sa ai un post in parlament sau in vreo functie ministeriala. Pentru ca nu te-a interesat sa castigi bani usor. Pentru ca te-a interesat doar sa inveti, sa muncesti cinstit si sa incerci sa traiesti. Cand am considerat ca nu mai pot trai acolo am inceput sa ma rog. Sa pot sa plec si sa fac altceva, departe de tara mea. Inainte sa plec din tara simteam ca ma sufoc in fiecare zi. Am fost foarte afectat in ultimii ani de mersul politicii de Dambovita. Nu intelegeam cum oameni educati continua sa sprijine cel putin la nivel declarativ oameni care erau corupti, desi ei stiau asta. Macar sunt impacat cu gandul ca nu l-am votat niciodata pe Mazare si acolitii lui, niciodata pe Iliescu, niciodata pe Ponta. Da, l-am sustinut cu votul meu pe Basescu, chiar daca nici el nu a fost chiar un etalon de onestitate. Insa la momentul respectiv a fost cel mai bun... Asta explica nivelul clasei politice din tara.

Si rugaciunile mele nu au ramas fara raspuns. Am ales sa plec si sa las in urma tot. Am plecat doar cu jumatate din viata mea. Jumatate a ramas acolo. Cand ajuns aici am experimentat alte gusturi amare. Oameni imbracati pe dinafara dar goi pe dinauntru. Neincredere, minciuni, manipulari, toate acestea exista si aici din plin. Un timp m-am retras in mine si am vazut numai oamenii goi. Nu am putut sa mai scriu in dulcele meu stil. Le multumesc prietenilor de aici - care au ramas ... prieteni si cu gandul si cu faptele. Asta ne-a ajutat sa trecem peste foarte multe dezamagiri.

Probabil ca cel mai mult m-a suparat in tara faptul ca oameni noi, tineri, pregatiti, nu au avut acces sa performeze in politica. Au "performat" cei care acum umplu penitenciarele. Azi am citit ca Antonescu se retrage din politica la sfarsitul acestei legislaturi, dezamagit ca oamenii propulsati de el in politica, sunt acum arestabili. O sa incep sa il plac... dupa ce se tine de cuvant.

O sa renunt asadar sa mai scriu despre politica din tara, despre care am scris in ultimii ani, pentru ca nu mai sunt atat de ancorat in actualitatea de acolo si pentru ca nu mai mananc salam cu soia... vorba comunistilor care nu vroiau sa isi vanda tara lui Ratiu in '90 cand acesta a dorit sa faca o schimbare in politica romaneasca. O sa incerc sa las si eu in urma trecutul. Personal imi merge bine si nu vreau sa par nefericit doar ca in tara lucrurile nu merg bine. Poate fiecare din cei de acolo ar trebui sa inceapa sa constientizeze ca pot face mai mult pentru ei in primul rand. Stand in casa la fiecare alegeri, nu rezolva mare lucru. Cu voturile lor neexprimate castiga noi mandate oameni ca tripleta de aur de la primaria si CJ Constanta. Dar viii cu viii si mortii cu mortii.

In Chicago a fost zapada si deosebit de frig luna asta. Am dat intr-o seara la lopata vreo cincizeci de metri. Carmen a venit de la serviciu si bineinteles ca nu m-a ascultat sa nu intre pe strada cu masina, pentru ca pe strada erau cam cincizeci de centimetri de zapada. A trebuit sa dam la lopata doua ore sub masina si apoi in fata masinii vreo cateva zeci de metri, ca sa o poata parca. A doua zi, dupa deszapezirea masinilor de sub troiene, lumea a inceput sa isi scoata in strada mobilierul, pe care l-au pus frumos pe locurile de parcare proaspat curatate. Scaune - cel mai frecvent, mese, mese de calcat, cosuri de rufe, cuiere, cufere vechi, poti gasi cam orice... Chiar radeam cu cineva, ca in Chicago daca ai nevoie de mobila, trebuie sa astepti sa vina iarna... Am pus si noi un cos de rufe pe care l-am umplut cu zapada. Cand vin de la serviciu mut cosul de rufe langa bordura, cand plec, il mut in locul masinii. Prima data am ras doar cand m-am gandit, acum ma doare undeva... Lumea lenesa frate. Dadeam la lopata intr-o seara si vine un asiatic si isi opreste masina fix pe locul curatat de mine. Eu cu lopata in mana inca, il asteptam sa se dea jos din masina. Pesemne ca nu aratam prea bine, adevarul este ca am si tras aer adanc in piept ca sa par mai mare! Pentru ca a dat geamul putin de tot in jos si a intrebat daca este locul meu. "Dar tu ce crezi ca fac aici, munca in folosul comunitatii?"...

Mi-am dat seama ca am ratat sa postez "Masina a murit - partea a III-a"... S-a intamplat acum vreo trei luni, inainte de momentul in care Carmen si-a luat masina. I-am dat vechiul Cadillac pentru a merge cu el la serviciu, eu puteam sa merg si cu mijloacele de transport in comun. Ma suna la un moment dat. Eram in sedinta cu Directorul General. Nu am raspuns. Ma suna iar. Din nou nu am raspuns, crezand ca vrea sa imi spuna ca nu mai are benzina. Uitasem sa ii spun ca daca mai are in rezervor doar 4 galoane deja nu mai este in siguranta si trebuie sa puna urgent benzina in ...cisterna. Cand m-a sunat a treia oara, am raspuns, vadit incurcat in fata generalului...
"Masina a luat foc" imi spune Carmen, deloc emotionata. "Cum adica a luat foc", raspund eu nestiind cum sa reactionez? "Esti bine, esti intreaga"? "Da" imi raspunde.
Apoi imi explica nesigura pe ea ca a iesit mult fum. De fapt vedea in trafic ca iese fum de undeva si se mira ca o alta masina poate circula pe strada scotand atat de mult fum... La un semafor, un sofer amabil i-a spus sa traga pe dreapta si sa iasa din masina urgent...
- Ce fel de fum a iesit? ma intreaba generalul, dintr-o data vadit interesat de problema. Era fum alb sau fum negru? Este foarte importat pentru a stabili cauzele incediului! Mi-am dat seama ca nu are rost sa o intreb chestia asta pentru ca nu cred ca a facut diferenta la culoare. Nu prea a circulat ea cu masini in flacari...
- Stai ca venit politia, imi spune Carmen candid la telefon si imi inchide telefonul.
Sedinta mea cu generalul s-a incheiat brusc.
- Nu te duci sa vezi ce a patit? ma intreaba directorul, deloc impacientat.
- Cu ce sa merg, cu cercul? Nu am cu ce sa ajung. O sa se descurce ea, zic, convins fiind ca se va descurca.
Politia a venit, foarte amabil politistul i-a spus ca nu poate stationa in mijlocul strazii si ca daca va ramane acolo, va fi nevoit sa ii aplice o sanctiune...
Politistul a bagat chiar capul sub capota, si-a dat cu parerea si i-a spus ca nu se vede nicio flacara. Apoi a escortat-o - cu girofarul pornit - pana la primul service auto, aflat la cateva sute de metri de eveniment. Masina nu a luat foc... Reparatia a costat patru sute de dolari si a constat in schimbarea radiatorului... In fapt, doua zile inainte am facut schimbul la ulei. Desteptii de la unitatea respectiva s-au uitat si la lichidul de racire si "au uitat" sa insurubeze capacul borcanului. In urma expansiunii lichidului in borcan, lichidul a ajuns pe partile incinse ale motorului, fapt ce a cauzat fumul. Asta a fost explicatia mea savanta. Aia de acolo au spus ca de fapt radiatorul a pocnit si lichidul de racire a ajuns pe partile incinse ale motorului. Domnul a dat, Domnul a luat, Domnul fie laudat!
Am marcat banul, am luat masina, am incalecat pe ea si am ajuns acasa. Carmen a mai mers doua saptamani cu ea si apoi a spus pas, cand si-a primit noua masina. Acum se uita urat la mine cand ii propun sa mearga cu Cadillac-ul. Normal, de la barcuta sa conduci un vapor, nu este usor...
Chiar nu are nimic masina asta. In afara de faptul ca face zgomot mare pe afara cand ruleaza, ca scoate fum mult, ca poate consuma foarte mult, ca se incalzeste greu avand motor de 4.5l, ca nu ii merge aerul conditionat, ca cineva mi-a furat emblema din fata, de pe capota, masina este perfecta. Pemine nu ma deranjeaza toate astea. Nici nu merg pe langa ea sa ma afume, nici zgomotul nu il aud atat de tare, pot sa stau si cu caciula pe cap in masina atunci cand sunt minus 20 afara, benzina se gaseste... Cineva mi-a spus ca ar fi trebuit sa stau mai in sudul orasului cu masina asta... Va las sa ghiciti de ce...

Azi, fostele colege din tara au postat pline de bucurie (de fapt nu toate sunt bucuroase in poza - rog sa va examinati fiecare si sa rectificati urgent!) un tort frumos. Mi-am adus aminte cum eram eu abonat la ... zidul torturilor, cand obisnuiam sa lucrez alaturi de ele. Mananc si aici multe dulciuri, dar cea mai grozava descoperire de aici este o tarta cu nuci pecan. Este ceva ce nu am mai experimentat la nicio prajitura. Mananc pana mi se apleaca si nu ma satur. O fi ceva magic, nu stiu, insa nucile alea pecan coapte fac toata vrajeala...
Asa ca dragi colege, sa fie la voi tortul ala frumos... Nu am vazut carnea pe acolo, insa sunt convins ca nu v-a lasat Dorina fara ceva bun pe masa. Si aveti grija cu caloriile, care tineti la silueta. Eu i-am speriat pe oamenii astia aici. Mi-au spus ca nu au mai vazut pe cineva care sa manance carne cu ...carne. Ei bine, m-au vazut pe mine... Asta este, sunt carnivor, imi place carnea. Acum ma lasa in pace si ma indeamna mereu sa mananc carne... Cand ma vad cu legume ma intreaba daca sunt bolnav... Am mai vazut-o in poza si pe a lu' Caraulan dar si pe o domnisoara pe care nu o cunosc... Laura s-a bagat mai in spate, precis ca a ramas cu porcul pe ea dupa sarbatori...

Deci, de acum fara politica, revenim la meniul clasic...

Despre frig, foame si litanii contra obezitatii

Este destul de frig de cateva zile pe aici. Si colac peste pupaza a mai si nins. Evident ca trebuie sa ies mai devreme si sa curat masina de zapada si de ghiatza, sa o incalzesc putin si in final sa plec spre job. S-a aglomerat din nou pe strazi ca si pe autostrazi, semn ca proletariatul a terminat vacanta...
Este insa un frig placut, adica este frig de te patrunde pana la oase insa cu soare ca vara, ceea ce iti da un sentiment de oarecare bucurie, adica cerul nu este cenusiu asa cum era in tara de nu vedeai soarele doua luni, nu, aici este soare in fiecare zi atunci cand nu ninge sau cand nu ploua. Deci este suportabil... (Cunosc pe cineva care nu suporta cele trei puncte puse dupa o fraza, dar nu o sa ii divulg numele, poate alta data)

La serviciu am alergat toata ziua pe scari, si cu treaba si ca sa imi fac ceva pofta de mancare. Seara am avut fajita in menu. De pui. Reteta este simpla: se taie fasii un piept de pui mai mare (aici toate sunt mari...) se taie fasii un ardei rosu, un ardei galben si un ardei verde - la nevoie folositi doar o culoare - apoi se taie julien o ceapa rosie, un pumn de rosii cherry se pun intregi, sare si piper dupa gust. Eu adaug si cateva ciuperci taiate in doua. Se pun toate in tigaie cu cinci linguri de ulei de masline. Se lasa cam 15 minute la foc potrivit si se amesteca din cand in cand. Daca vreti adaugati si doua trei linguri de sos de rosii dar nu este obligatoriu. Rezultatul este fantastic. Se poate folosi carne de vita, de porc sau de pui. Aici se gaseste de cumparat acest amestec de legume si carne dar este mai sigur cand il prepari tu. Merge cu vin alb sec.
Am mancat si m-am gandit sa fac putina revista ...presei.

Am facut revista presei, constat ca lumea bate campii in continuare cu fenomenul Iohannis. Dupa umila mea parere omul a iesit presedinte pentru ca nu trebuia sa iasa celalalt cu niciun chip iar noi l-am ajutat. Nu este nici pregatit si nici nu va face un rol de Mesia trimis sa salveze poporul din mainile faraonilor...

Apoi am dat o geana pe retelele de socializare. Am vazut ca oamenii posteaza fotografii cu cei dragi, cum au pierdut in greutate, cum vor sa piarda in greutate. Intr-un articol despre vindecarea spirituala a obezitatii, ni se spune ca "Greutatea excesiva reprezinta o metoda si de protectie. " De ce si de protectie? "Individul doreste sa se protejeze importiva ranilor sufletesti, sarcasmelor, criticilor, de multe ori el se teme de viata". Mai copii, ma lasati cu dumele astea? Cunosc si am cunoscut obezi si nu aveau nicio treaba cu criticile si nici nu se temeau de viata... Iubeau sa bage sub nas, atata tot.

Articolul continua cu :"Atunci cand ne simtim stingheri si in nesiguranta ne ingrasam cateva kg". Pe bune, cum reusiti fratilor? Eu m-am simtit stingher ani de zile si nu am luat 100 de grame...

Apoi autorul scoate din putzul gandirii: "Obezitatea poate sa ne arate ca traim o mare insecuritate atat la nivel emotional cat si la nivel material si in mod inconstient avem nevoie sa înmagazinam pentru evita”penuriile” si lipsurile care pot sa apara". Cum sa inmagazinezi fratzica, sa bagi tot frigiderul sub nas sperand ca maine o sa-ti fie bine si ca nu o sa duci lipsa de nimic?

Apoi autorul continua frenetic: "Sunt protejat de insasi iubirea Divina. Sunt in siguranta intotdeauna. Sunt dornic sa cresc si sa imi asum responsabilitatile vietii. Ii iert pe toti, iar acum imi formez propria viata asa cum mi-o doresc. Sunt in deplina siguranta." OK, daca ii iert pe toti asta o sa ma faca sa slabesc? Daca imi asum responsabilitatile vietii, asta ma va face sa mananc mai responsabil?

Apoi autorul, (ma rog, preia un alt autor) afirma ca obezitatea ... mainilor are drept cauza mentala a problemei ... Furia unei iubiri refuzate. Am ras copios si am mancat trei bomboane de ciocolata.
Autorul nu se lasa si continua in mod ridicol: Obezitatea pantecului are drept cauza mentala fix ... furia unei hraniri refuzate. Aici nu am inteles deloc. Adica refuzi sa te hranesti cu furie. Si pantecul devine obez. Haha, tare, nu?

Autorul devine obtuz: "Obezitatea soldurilor are drept cauza ... Furii incapatanate, remanente fata de parinti." Aici nu m-am stapanit si am inceput sa rad cu lacrimi, ragand ca un magar. Cred ca un vecin mi-a batut in teava. Am mai mancat trei bomboane de ciocolata, avand o furie a unei hraniri controlate :))

Autorul a innebunit de-a dreptul in urmatorul pasaj: "Obezitatea coapselor si a pulpelor, are drept cauza mentala "Manii copilaresti pastrate inca. Furie fata de tata." Mai manca-v-ar tatal vostru sa va manance. Furia lu' tac'tu nu te face sa fii obez intre...pulpe, indiferent cate remanente ai din copilarie. Period. Insa autorul vine si da cu mucii in fasole: Noul model de gandire trebuie sa fie: "Imi vad tatal ca pe un copil neiubit si-l iert usor. Amandoi suntem liberi". Ma intreb ce a fumat autorul inainte de a naste acest articol. Nu de alta dar as incerca si eu, cine stie, poate mi-ar da ceva curaj sa incep sa scriu si eu adevarat.
Dupa care vine cireasa de pe tort:

"AFIRMATII VINDECATOARE (pentru a vindeca obezitatea, se intelege, nu?)
Ma simt protejat(a) de iubirea divina.
Sunt in siguranta.
Imi asum responsabilitatea pt propria mea viata asa cum mi-o doresc.
Ma alimentez cu hrana spirituala. Ma simt satisfacut(a).
Imi iert trecutul. Imi trascend limitarile parintilor mei.
Eu sunt suficient(a) .
Ma iubesc si ma accept asa cum sunt."

Inteleg primele trei afirmatii. Pe a patra o inteleg dar nu cred ca m-as putea satisface atat de usor...
Pe a cincea o sar pentru ca nu am ce sa imi iert la trecut. Evit sa imi acuz parintii ca nu pot spune gurii:STOP. Eu nu sunt Dumnezeu sa imi iert trecutul, eventual mi-l regret/accept. Pe a sasea nici macar nu o comentez iar pe a saptea nu o inteleg. Daca te iubesti deplin pe tine insuti, de ce ai mai avea nevoie de altcineva? De ce ai mai avea nevoie sa iti depasesti conditia daca esti perfect si te accepti asa cum esti?

Finalul insa este apoteotic, cred ca autorul manevra creativ un joint:
"RUGACIUNE VINDECATOARE
Arhanghel Rafael te rog sa ma ajuti sa ma simt iubit(a) si protejat(a) de Dumnezeu .
Dragi ingeri si Arhangheli va rog sa ma ajutati sa ma iert pe mine si pe ceilalti, sa imi asum responsabilitatile vietii si sa am de acum puterea de a-mi crea viata asa cum mi-o doresc!
Va rog sa imi ajutati sa ma iubesc si sa ma accept asa cum sunt, sa ma simt in pace cu propria-mi fiinta si cu emotiile si sentimentele mele.
Multumesc, amin."

Credeti ca arhanghelul Rafael va va ajuta sa va iertati singuri de voi insiva? Arhanghelul asta va va da viata pe care vi-o doriti? Obisnuiesc si eu sa scriu pe blog, din necesitate, la mine este aproape biologic sa scriu ceva, la un anumit interval de timp. Poate am scris acum ce am scris si datorita faptului ca ma lupt de ani de zile cu lipsa unei greutati normale. Si ma enervez cand vad cum oamenii se lupta sa slabeasca pe cand eu ma lupt sa ... pun cateva kilograme pe mine. Insa atunci cand vorbele frizeaza ridicolul, nu ma pot abtine.

Dragii mei, povestile astea ne fac viata mai frumoasa, radem, glumim, ne distram, scriem pe blog ca sa primim like-uri si comentarii. Insa daca vrem sa fim seriosi, sa uitam de toate astea... Sa punem lacat pantecului mai intai punand lacat gurii. Apoi, sa ne ridicam privirea spre cer si sa rostim singura rugaciune vindecatoare dictata de insusi Fiul Omului" Tatal Nostru care esti in Ceruri..." Fara suparare! Zic.

Domnul sa fie cu voi toti!

25

Despre vieti in zadar pierdute (2)

Despre curcani, vanzari, prostanaci, dive si in final ceva cu adevarat divin

Despre mici victorii dar mai ales false framantari

La revedere domnule Pictor Vonta!

Sa ne revedem in vreo 50 de ani, atunci cand vei aparea in cartile de istorie ca un lider politic care a trecut peste orice pentru a-si indestula familia si baronii care l-au sustinut pentru a putea jefui tot in tara asta.

Veti spune ca sunt defazat si ca nu sunt ancorat la realitatile din tara, ca plagiatorul este pe prima pozitie in preferintele de vot ale romanilor. Stiu asta, insa stiu ca poporul asta al nostru este imprevizibil uneori. Indiferent daca va reusi sa castige fotoliul Cotroceniului, va fi doar un alt presedinte al unei jumatati de tara. Stiu de data asta ca cealalta jumatate va iesi in strada si ca intr-un final va fi fortat sa plece. Lumea cred ca este satula sa vada cum sunt arestati rand pe rand inalti demnitari, cum se apara unul pe altul din fotoliile lor adanci din parlament. Si mai cred ca jumatate din tara asta s-a saturat de haosul in care tara asta a fost guvernata in ultimii 3 ani.

Cand tot ce iti trece prin minte este sa iti depasesti mentorul la numarul de case, sa iti angajezi toata familia in functii guvernamentale, sa aperi baronii locali de bratul legii, sa minti in fiecare zi ceva dimineata si altceva complet diferit seara, sa plagiezi si sa negi apoi ceva evident, cum poti sa ai obrazul de a iesi din tara ta si sa dai mana cu alti sefi de stat, care stiu istoria ta pana in cel mai mic detaliu?


Saptamana aceasta am vazut cum Rudotel WC Tudor a trecut de partea "carpei". Nu am fost surprins pentru ca omul pare ca este senil si banuiesc ca poate fi cumparat cu o acadea... Omul care ii canta ode lui Ceausescu acum treizeci de ani, nu se poate dezice de comunismul din sange.
Am mai vazut si alte zdrente politice care au declarat ca il sustin pe sobolanul rosu in turul doi. Motocicleanu, ala mic cu televiziunea poporului, de era sa fie aruncat in tomberon, martalogul de la spionaj, omuletul minoritatii maghiare, toti il vor ca sef pe marele om de stat Vonta. Nu este clar ce ii uneste pe oamenii astia? In niciun caz nu ii uneste dragostea pentru tara si grija pentru drepturile cetatenilor care i-au ales. Sunt prieteni in furt, in minciuna, in dorinta de inavutire pe durata timpului in care sunt intr-o functie publica.

Ma gandeam azi dimineata in timp ce mergeam spre serviciu - citisem dis de dimineata stirile din tara - cum este posibil ca din toti diplomatii de cariera din tara noastra, sa alegi ministru de externe un om care a trecut de 73 de ani? O fi omul in plenitudinea puterilor lui dar parca prea arata deja obosit si prea a fost plimbat prin toate functiile posibile, dupa ce a schimbat nu stiu cate partide. Nu s-ar fi gasit un diplomat tanar care sa reprezinte cu succes tara asta pustiita de politica ultimilor douazecisicinci de ani?

Asadar La revedere domnule Pictor Vonta! Iti spun la fel de sincer precum i-am urat domnului Pastase atunci cand a iesit din politica, pentru ca eu cred ca si tu vei iesi din politica in curand si nu cu fruntea sus... Eu nu te voi vota si voi indemna si pe alti prieteni sa nu te voteze.

Referitor la prieteni, desi nu ma pot lauda ca am prea multi, pot spune ca prietenii raman prieteni, cei care nu raman, inseamna ca nu au fost prieteni.... Am gasit citatul asta de curand si mi-a ramas in minte.

Mama imi spune mereu sa nu mai scriu urat despre "astia" sa nu mi se intample ceva rau... Mai rau decat sa ii stiu pe sobolanii astia batandu-si joc si furand incontinuu biata tara mea, ce poate sa mi se mai intample? Da, ii urasc pe sobolanii astia de cand au chemat minerii sa loveasca oameni nevinovati, care credeau in democratie. Am plans de bucurie cand au pierdut puterea in 1996 apoi am plans de tristete cand au luat puterea in 2000. Si nu pentru ca partidul in sine ar avea vreo vina, dar oamenii care il populeaza sunt ca o ciuma. Nu le ajunge un hectar de padure, vor patruzeci de mii de hectare, va puteti imagina cat inseamna suprafata asta? Cum poti stavili o asemenea pofta faraonica? Cu Jilava veti spune si da, va voi da dreptate, o astfel de pofta nu poate fi infranata cu nimic pe lumea asta. Astia ar pustii si iadul daca ar nimeri cu totii in aceeasi clica acolo.

Doar lehamite grea de seara

Eu cu cine votez?

Ramasitele zilei

Ce poti face in casa cand aproape iti cad ochii in gura dar cand mai vrei sa mai furi putin din ramasitele zilei? Incerci sa iti reinvii pofta de scris. Cand am inceput sa scriu, acum 17 ani, mi-am dat seama ca as fi putut scrie dintotdeauna. Am intrat intr-o librarie si am inceput sa rasfoiesc o carte. In mod ciudat, cartea parea sa fie scrisa de mine. Gandurile pareau sa fie puse pe hartie de mine. Am lasat cartea si am fugit nervos acasa. In urmatoarele doua zile am scris douazeci de pagini de eseuri si de poezie. Nu ma puteam opri, cuvintele curgeau ca intr-o hemoragie prelunga. Acum hemoragia este deja istorie...
Este adevarat ca aveam timp, nimeni nu mi-a spus insa ca nu am talent, pentru ca multa vreme nu a citit nimeni ce am scris. Poate mama, atunci cand verifica daca sunt acasa sau nu, pentru ca totul era la vedere, coala dupa coala. Dupa un timp, ochi straini au citit gandurile mele. Am fost intrebat pentru ce sau pentru cine am scris, desi raspunsul era evident, reiesea din fiecare pagina.
Dupa tot acest timp, in mod ciudat, atunci cand am un timp liber, aud curgand prin cap cuvinte, intocmai unui fluviu nervos. Ma gandeam sa incep sa scriu o carte, sa vad ce iese. Doamne, cat material as avea si cate personaje ar incapea in cartea asta. Sa descriu cu lux de amanunte fiecare personaj, care de care mai interesant. Ce ar fi daca as pune numele reale personajelor mele? M-ar durea la basca, as publica totul in capitole, pe blog... Orice asemanare cu personajele este pur intamplatoare, cu exceptia faptului ca personajele sunt reale. Cred ca este o idee demna de luat in considerare si da, asa as face, as scrie cate un capitol o data. As putea masura usor audienta, as putea lua pulsul personajelor, as primi o groaza de mesaje de a continua sau nu cu postarile... Ce poti face in casa cand dormi deja pe tine si nu iti vine sa lasi ramasitele zilei sa te invaluie si sa te cuibaresti in dulce patul tau?
Continui sa scrii, cu acelasi netalent pe care il ai dintodeauna, dar cu dorinta arzatoare de a face oamenii sa se teama de ceea ce ai putea scrie. Ori macar de a-i face curiosi. Of, cata memorie trebuie sa scurm pentru a putea gasi o idee de inceput. Imi trebuie ceva de inceput. La inceput a fost Cuvantul... O da, cred ca asa va incepe aceasta odisee...

Veti spune: ... si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. Acum sunt intru totul de acord. Am vazut prima data o Biblie in casa bunicii mele. Era o Biblie mare, cu coperti rapanoase si cu scris mare. Bunica tinea in ea si scrisorile primite de la nepoti, le tinea ca semne de carte. Uneori cred ca le recitea, pentru a-si astampara dorul de noi, cei de departe. Eu as fi vrut sa prind muste cu ea, asa cum facea Creanga cu Ceaslovul lui. Copil fiind, nu stiu de ce, mergeam la bunica din partea tatalui doar iarna, cand nu erau muste... Probabil pentru ca parintii mei vroiau sa fim cu bunica in preajma sarbatorilor. Imi aduc aminte cum mirosea pe ulite a lemn ars in soba si cum scartaia zapada din cauza gerului. Mama ne punea fulare ca sa nu respiram aer rece, mai cu seama mie, pentru ca sora mea era mai mare si nu era asa bolnavicioasa ca mine. Tot timpul purtam fular peste nas... Si manusi legate cu snur, ca sa nu le pierd...
In orice caz, am intrebat-o pe bunica de ce crede in Dumnezeu si cum de crede ca Dumnezeu a facut pe om, din moment ce se stie ca omul se trage din maimuta... La scoala invatasem teoria evolutionismului, iar biata bunica era siderata. Cred ca m-a si afumat cu doi peri, ca sa imi iasa duhurile rele din cap.
Bunica era o persoana evlavioasa si cu mare dor de Dumnezeu. Era prezenta in biserica la fiecare sarbatoare si stia toate oranduirile legate de lumea bisericii.
Stateam pe prispa ei - cand am crescut si am inceput sa merg si vara - si ascultam povestile pe care ni le spunea. Povesti despre razboi, despre copiii ei, despre o viata traita in nevoi. Imi lipseste si imi pare rau acum ca nu am avut mai mult timp pentru a o cunoaste.

Desi as vrea sa scriu iar despre sobolanii rosii din tara, o sa las (doar saptamana asta, ca este supra oferta) organele abilitate ale statului sa isi faca treaba. Deja in ultimile saptamani abia astept sa deschid dimineata computerul pentru a afla cine a mai fost arestat in timpul zilei in tara. Ma bucur cand vad ca "oamenii politici" sunt adusi in fata legii, ma bucur pentru ca oamenii vad ca macar cineva incearca sa ii traga de maneca.

Virgil, ma bucur ca am corespondat, salutari si succes! Iti doresc sa ajungi in cat mai scurt timp acolo unde iti doresti! Keep walking!

Oricat mi-as dori sa mai rapesc cate ceva din ramasitele zilei acesteia, este timpul sa ma arunc la somn. La voi, cititorilor, este deja sambata, ora 7 dimineata... Have a good one!

Despre sobolani si despre somnul natiunii

Romania feudala a lui Pictor Vonta

Despre mama mea, despre clima, burgeri dar si despre sobolanii rosii

Cati dintre voi i-ati spus mamei voastre ca o iubiti? Cati dintre voi i-ati spus mamei voastre ca o iubiti in timpul vietii ei? Cati dintre voi ati facut publica iubirea pentru mama voastra? Nu-i asa ca este greu? Nu este asa ca este greu sa ii spui mamei tale ca o iubesti?
Ei bine, am zis sa sar si eu peste aceasta bariera si sa fac ce se cuvine de facut: mama, te iubesc si as vrea sa iti fi spus asta mai des.
Sa iti spun ca ai fost o mama buna? Stii asta, chiar daca nu mi-ai cumparat niciodata Pegasul atat de mult visat. Copil fiind, simti uneori ca esti buricul pamantului si ca ti se cuvine tot. Acum stiu insa ca mi-ai oferit atat cat imi puteai oferi si ca tot ce ai facut ai facut pentru noi.
Sa iti spun ca ai fost o mama blanda? Stii asta, chiar daca mi-ai dat cu linia in cap acum treizeci de ani si ai fost apoi cotropita de remuscari. Un copil nu uita momentele in care este ranit insa uita cu repeziciune momentele in care primeste tot ce are nevoie si chiar mult peste.
Sa iti spun ca ai fost o mama intelegatoare? Si asta stii, pentru ca ai trecut dupa o vreme peste baricada ce statea intre noi, ca urmare a nenumaratelor mele alegeri nonconformiste.
Sa iti spun ca fara ajutorul tau, al vostru, nu am fi putut sa plecam si sa lasam in urma tara asta a noastra in care nu mai poti sa traiesti din cauza sobolanilor astora care ne-au furat-o?
Sper ca in primavara vei putea trece peste ocean si ca vom putea recupera cate ceva din anul ce a trecut.

De cateva zile umezeala este intre 70 - 90% in aerul respirat. Toata lumea nervoasa, lipicioasa si obosita. Azi am avut o petrecere a salariatilor, cu hot-dog, burgeri, muzica live, trei tombole, galeti cu apa si gheata, garaje sale si la sfarsit natura dezlantuita in voie. Am obtinut autorizatie de la primarie si am inchis strada.
Am pus corturi, am pus scaune, bancute, gratare si un vas urias pentru fiert cremwursti. Vecinii au scos si ei vechiturile pe strada la vanzare. Se vinde orice, ca la noi la talcioc. Americanii vand orice care nu le mai trebuie la pret de un dolar. Vrei un coltar de bucatarie? Un dolar... Vrei un televizor antic din 1950? 1 dolar. Vrei un set de vase de bucatarie? 1 dolar.

Nu afacerea in sine este interesanta pentru ei cat socializarea. Se organizeaza "garaje sale" la fiecare colt de strada in fiecare week-end. Poti cumpara cam orice si de multe ori produse noi, cu eticheta, nefolosite, pentru ca la ei marketingul este agresiv si se lasa si pacaliti usor de "oferte". Scot tot felul de jocuri in strada si joaca de-a valma adulti si copii. Si te invita sa li te alaturi, chiar daca nu te cunosc. Azi i-am umilit, aruncand direct in gaura doi saculeti de nisip din trei, de la vreo 15 metri. Mi-au dat un shot de tequila din partea casei. Eu le-am dat bilete la tombola, ei nu au castigat nimic.
Altii au castigat bilete la cina la restaurant, la muzee, la fotbal american, in total patruzeci de premii.

Deci au venit cam 150-200 de salariati la party, a cantat solo si cu parul in ochi un chitarist, de altfel talentat, contra a o suta cincizeci de dolari pret de doua ore, am carat apa si sucuri cred ca jumatate de camion; au baut cetatenii apa, cum bea apa boul vara... Beau apa si sucuri din alea cu o tona de zahar si le curgea transpiratia pe spate... Practic simteai cu respiri vapori de apa.

Cand s-a anuntat ca suntem gata cu haleala, s-a format un rand subtire, unul in spatele celuilalt, asteptand sa primeasca un hot-dog sau un burger sau pe amandoua, nimic nu a fost limitat.
Ma uitam si ma minunam cum de instinctiv stau in linie, inclusiv copiii... Nu am cum sa uit gramada de oameni care se formeaza in tara atunci cand se da ceva...

Zece minute dupa ce am terminat de dat premiile la tombola si am lichidat si ultimul burger, terminand astfel petrecerea, a inceput sa ploua torential, ceea ce a insemnat ca ziua s-a incheiat bine. Cativa au ramas in ploaie si si-au turnat in cap galeti cu apa si gheata iar cativa au vomitat... Nu din cauza faptului ca primii si-au turnat apa in cap, ci din cauza ca burgerii nu mai incapeau in tuburile lor digestive...

La sfarsit mi s-a explicat ce inseamna "butt call", atunci cand cineva a raspuns la telefon, a vorbit putin si s-a scuzat spunand "sorry, it was a butt call". Cand tii telefonul in buzunarul de la spate, te asezi iar telefonul formeaza involuntar un numar de telefon, se cheama ca ai efectuat un "butt call".

De cateva zile, printre picaturi, nu am putut sa nu remarc potopul de guzgani ce apare prin presa, preaslavind reintoarcerea tatucului Nastase printre cei vii, in vreme ce alte articole relateaza despre coborarea lui Patriciu printre cei morti. Lasand la o parte faptul ca numai reeducat nu pare primul numit, (stiut fiind faptul ca cel de-al doilea a fost elevat) el lansand deja ironii din poarta inchisorii, toti cei care i-au lins fesele inainte nu au intarziat nici acum sa vina si sa dea din coada ca niste catelandri supusi.


Ditamai sefii de camera deputatilor (de altfel fosti strungari), senatori, dau din coada, coada intre picioare fiind si indreptata inspre bot. Si bineinteles ca toata lumea, inclusiv varanul, inclusiv impuscatul, latra ca vinovat este Basescu. Dar oare pentru ce a fost arestat bombonelul?
Nu cumva din cauza ca a furat din banii statului? Si de ce o fi fost arestat si a doua oara? Ca doar la guvernare era partidul lui in momentul in care s-a dat sentinta. Cum pot fi unii oameni atat de botanisti si de incuiati la cap incat sa creada ca proaspatul barbos este nevinovat? Tara asta isi merita soarta uneori.

Aici, in tara in care traiesc, pentru aceleasi fapte, probabil ca onorabilul domn ar fi iesit in douazeci de ani de la mititica, insa pe plaiurile mioritice se poate dupa numai cateva luni. Si proaspatul gusat, caruia ii trebuie deja vreo doua cercuri - domn doctor Pictor, il va spala si il va albi fara probleme pe maestrul caruia ii datoreaza actuala pozitie. Fotografia de mai jos a aranjat la timpul ei intr-un fel gandurile din viata mea, cumva mi-am dat seama ca nimeni nu trebuie sa fie mai presus de lege, indiferent ca a fost demnitar si ca a furat un miliar de euro din banii romanilor sau ca a fost un biet gainar. Desi gainarul primeste de obicei mai mult decat a primit fanfaronul asta.

Iar maestrul va putea iar sa dea ordine potailor obediente din psd, chit ca nu va mai putea ocupa vreo functie politica decat abia cand boasele ii vor atarna prea lungi si obosite spre pamant.
Se anunta o toamna interesanta, cu multe cutite lungi ascunse in maneci si cu multe gropi sapate de toata lumea.
Si daca vor castiga sobolanii rosii, inseamna ca bietul popor roman nu mai are nicio sansa, inseamna ca trebuie sa lasati orice speranta voi ce mai sperati intr-o viata normala in tara voastra.
Inseamna ca de la inceput si pana la sfarsitul vietii, ati fost sortiti sa traiti intr-o tara care v-a oferit mereu "decat" (cum ar spune unii) iluzia ca peste cinci ani va fi mai bine...
Daca in douazeci si cinci de ani tara asta nu a fost in stare sa construiasca o autoastrada care sa o strabata de la est la vest ori de la nord la sud dar exista totusi atatia politicieni milionari (care slava Domnului au inceput sa fie intrebati cum si-au dobandit averile) inseamna ca romanii ar trebui sa inceapa sa gandeasca putin ca toata clasa politica actuala nu le serveste interesele.
Ar trebui sa invete sa se uite dincolo de sticla televizorului si dincolo de limitele in care clasa politica actuala doreste sa tina captiva o mare parte din masa de votanti.
Ar trebui sa se uite mai mult la History in loc sa se uite atat de mult la Antena 3 si ar trebui sa citeasca mai mult Patapievici, Cartarescu (pe care am avut norocul sa il reintalnesc la Chicago) in loc sa asculte predicile lui Gadea despre varani, sedii confiscate, basisme si efectul razelor de luna asupra galosilor de guma.

Despre fuhrer, bani furati si jefuitori

Am scapat de un stres: Crin Antonescu nu va deveni presedinte. Asta daca nu cumva pnl-istii nu vor innebuni de tot si nu vor vota altfel decat au votat la acest prim sondaj de opinie. Ma intreb cum de l-a lucrat neamtul pe fuhrer... Ca ultimul a spus ca nu se multumeste cu postul de prim ministru - de parca cineva l-ar nominaliza vreodata...
De la unicul prezidentiabil sustinut de ditamai alianta politica, fuhrerul a dat cu bata in balta si a devenit un simplu membru de partid. Ma gandesc ca macar Prostanacu' a visat bine jumatate de noapte, cand parea ca va deveni presedinte. Pe cand fuhrerul a visat 2 ani si in ajun de prezidentiale constata ca nu mai are sustinere nici macar in propriul partid. Asta da satisfactie zic...

Aseara am constatat online ca am o plata neautorizata efectuata din contul nostru bancar, pe care avem doua carduri. Cazand de acord ca niciunul dintre noi nu a facut respectiva plata online, dupa ce am investigat online descrierea magazinului si afland ca mai exista cel putin cateva zeci de plangeri la adresa acestuia, am sunat la serviciul cu clientii la ora 22 duminica seara si am reclamat frauda. Cineva si-a comandat ceva la un magazin online, probabil dupa ce a clonat unul din cardurile noastre. Dupa cateva intrebari, am fost asigurat de operatoare ca voi primi banii inapoi in cont, ca respectivul card a fost inchis pe loc si ca vom primi un nou card prin posta in cateva zile lucratoare.
Banii au intrat inapoi in cont in fix 5 minute de la incheierea convorbirii. Avand in vedere ca aici buletinul ti se da fix in trei minute dupa ce ai facut fotografia, la fel ca si permisul de conducere si cardurile bancare atunci cand aplici in banca pentru un card de debit/credit, nu am niciun dubiu ca nu vom primi cardul probabil maine.

La stiri se spune acum (pentru a cata data oare...) ca prorusii au scotocit cadavrele de lucruri personale, ca au subtilizat bani si lucruri de valoare din efectivele decedatilor aflati printre resturile fumegande ale aeronavei prabusite in estul Ukrainei. Mi-am adus aminte instant de nazistii descrisi de Sven Hassel in romanele sale. Acestia erau mereu inarmati cu mici patente cu care smulgeau dintii de aur ale soldatilor cazute la datorie pe campul de lupta. Unii dintre ei aveau adevarate comori la brau, sute de dinti colectionati de la cadavre.
In anul 2014, soldati rusofoni pe jumatate beti, pe jumatate salbatici si probabil mai mult decat pe jumatate educati, fura de-a dreptul bani, ceasuri si alte valori din bagajele nefericitilor care au avut intalnire cu moartea. Fara indoiala ca legea martiala ar trebui aplicata acum mai mult decat oricand. Dar cine sa o aplice? Nimeni nu indrazneste sa puna degetul pe rana si sa spuna cine este vinovat.
Ma intreb daca se va afla vreodata adevarul, indiferent de cum vor vrea mai marii lumii acesteia sa se termine ancheta.

Despre stiinta de a cadea, caldura mare si in final racoare

Despre ziua nationala dar si despre greu de construit prietenii

A fost ziua nationala aici. Oamenii cu potenta financiara au plecat in minivacanta. De fapt nu-ti trebuie o avere ca sa pleci din oras aici. Iubesc si ei week-end-urile prelungite, mai ceva ca ciocolata... Cu traditionalul discurs, traditionalul barbeque, traditionalele artificii si traditionalele baute. Artificiile au fost sub orice critica. Ma asteptam sa fie spectaculos, sa se umple cerul si sa cad pe spate. Nici pomeneala, au fost zece minute de artificii, ca in orice alta zi de miercuri sau de sambata, cand municipalitatea ofera artificii. Este drept, au fost artificii in toate suburbiile, astfel ca de pe autostrada puteai vedea in toate directiile artificii in toate punctele cardinale. Si doar 15 oameni impuscati de aceasta sarbatoare, ceea ce se inscrie in normal...
Cu toate acestea insa, America este inca taramul viselor, tara fagaduintei pentru multe din natiile lumii. Si nu pentru bani, ci pentru faptul ca cetateanul are drepturi aici prin insasi Declaratia de Independenta. Prin aceasta declaratie, cetatenii in primul rand au drepturi si nu guvernantii. Traind aici vad puterea acestei tari, vad uriasul potential al tarii asteia, departe de a fi epuizat.

Vineri dimineata am gandit ca este bine sa merg fara masina, era atat de frumos afara incat am decis sa merg pe jos, cu metroul si din nou pe jos. Am ajuns la birou, unde am aflat ca doua intersectii mai incolo, pe strada noastra, la ora 6.30 dimineata, un tanar de 19 ani a fost executat in cap. Cand le dai la babuini arme, poti sa te astepti la astfel de evenimente. Multi nu stiu sa scrie, insa stiu sa manuiasca arme de foc. Cutitele sunt pentru unii din ei la fel cum sunt stilourile pentru noi. Ii vezi de dimineata "la sosea" stand si fumand. Cu ce bani nu se stie...

Am cunoscut aici unii oameni care au parut la inceput ca pot fi prieteni minunati. Am iesit impreuna, am petrecut timp frumos impreuna. Am gandit ca este minunat sa poti gasi in strainatate conationali care petrec timp frumos impreuna. Care te ajuta cu tot ce pot si iti impartasesc din experienta lor neconditionat. Dupa un timp au aparut sa apara conditii.
Sa nu ma mai vad cu cutare sau cutarica. Pentru simplu motiv ca unii  din ei nu mai vorbesc cu ceilalti, datorita unor experiente personale. Mi s-a parut hilara, copilareasca, ca sa nu spun golaneasca de-a dreptul aceasta cerinta. Tot ce a fost frumos a cazut...

Ca si cum am fi inca adolescenti sau incapabili de a lua decizii. Ca si cum nu am avea liberul arbitru, ca si cum nu am putea gandi singuri ori lua decizii singuri. Cu parere de rau, nu sunt adeptul unei astfel de relatii, enervant de chinuitoare... Dar am acceptat aceasta cerinta timp de cateva luni, doar pentru a potoli spiritele si din cauza constiintei care imi arata cu degetul si nu imi dadea pace. Nici acum nu imi da pace insa trebuie facut ceva mai mult pentru ca oamenii sa inteleaga ca existi si ca ai aceleasi drepturi ca si ei.
Probabil ca am parut imaturi ori cel putin niste ciudati in ochii celor pe care am refuzat sa ii mai vedem doar pentru a nu supara si proteja alti prieteni.

Nu am mai putut intelege cum poti si de ce sa iti pierzi timpul dand explicatii inutile ore in sir si cu nenumarate ocazii, privind deciziile tale de a continua sa te vezi cu toti oamenii pe care i-ai cunoscut aici, pentru a avea propriile experiente cu ei. Mai grav, sa fii acuzat ca fiind mincinos pentru simplu motiv ca nu le spui amicilor programul tau, cu cine te vei intalni, la ce ora, unde, cu ce motiv, chiar daca ei nu te intreaba ce vei face in orele urmatoare. Trebuie sa le spui din oficiu... Daca nu le spui ca te vei intalni in orele urmatoare cu "ceilalti", vei fi acuzat ca ai mintit, chiar daca ei nu te-au invitat sa petreci timpul acela cu ei, nu te-au intrebat unde mergi, cu cine te intalnesti si eventual cat stai.
Ce fel de prietenie mai este asta?

Ca nu ai dat un raport cat mai detaliat despre ce urmeaza sa faci. Si indiferent daca tu le-ai spus ca vei continua sa ii vezi pe ceilalti prieteni, pentru ca asa ai decis tu, ei se vor supara.
Mai trist este ca ei te vor verifica din cand in cand sa vada daca masina ta este parcata regulamentar in parcarea ta sau pe aleea prietenilor cu care ei nu mai vorbesc si ca iti vor reprosa ca ar fi preferat ca masina ta sa fie parcata pe aleea lor, chiar daca ei nu te-au invitat niciodata sa vii la ei. Sau ca ai mintit prin omisiune, cum ar spune altcineva, dar ca in definitiv ai mintit. Ce mod nefericit de a reveni la comfortul casei tale si de a spune catre sine ca nu merita sa investeti intr-o prietenie...


Intr-o relatie sincera de prietenie oamenii sunt de acord sa gandeasca diferit, asta este esenta intalnirilor, sa ai ce discuta, sa imparti opinii.
Sa comunici oricand, in orice imprejurare si sa nu pui oprelisti de niciun fel celorlalti.
Sa te poti intalni cu placere si sa nu-i barfesti pe ceilalti atunci cand nu sunt de fata.
Sa poti sa le spui in fata tot ce te deranjeaza si sa nu fii dual.
Sa nu inventezi si sa nu pui gratuit vorbe in gura prietenilor tai, in absenta lor.
Sa nu te aliezi cu alti prieteni impotriva altor prieteni din acelasi cerc.
Sa ii intrebi oricand daca te deranjeaza ceva si sa fii oricand deschis sa primesti critici constructive de la ei.
Intr-o relatie de prietenie nu conteaza varsta, nu conteaza faptul ca cine este mai mare are intotdeauna dreptate.
O relatie de prietenie nu se conditioneaza cu a te putea vedea sau nu cu alti prieteni in functie de toanele ori necesitatile altor prieteni. Pentru ca altfel, o astfel de relatie de prietenie, daca poate exista pe termen scurt, esueaza intr-un tarziu.
Pentru ca intr-o prietenie nu isi au locul arogante, orgolii ori etichete usor de pus si nu se impun lucruri, intr-o relatie de prietenie ii respecti pe ceilalti si ii vei considera cel putin egalii tai. Si vei astepta cu nerabdare sa fii din nou in compania prietenilor tai.
Intr-o relatie de prietenie apelezi la prieteni atunci cand ai nevoie si nu te vei gandi niciodata ca te indatorezi daca vei accepta ajutorul lor.
O relatie de prietenie inseamna ca te poti baza pe prietenul respectiv si la bine dar mai ales la greu. Niciodata nu vei astepta ca prietenii tai sa fie exact ca tine, nu vei contabiliza de cate ori ai sunat tu si de cate ori te-au sunat ei, de cate ori i-ai invitat tu si de cate ori te-au invitat ei, pentru ca altfel unde ar mai fi diversitatea, unde ar mai fi naturalul?
Prietenii tai vor sti grijile tale, problemele tale, dar si tu vei cunoaste la fel de bine problemele prietenii tai. Pentru ca ii vei intreba si nu vei fi interesat doar de grijile ori problemele tale... 

O relatie de prietenie adevarata este ca o fantana cu apa rece din care ai vrea mereu sa bei, insa de multe ori va fi foarte greu de gasit si la fel de greu de pastrat... Daca senzatia de sete dispare, apa iti va parea statuta si rea la gust, atunci prietenia va deveni una falsa, subreda, plina de neincredere ori lipsita de substrat. Atunci vei cauta cu siguranta o alta fantana cu apa rece...

In continuare, tot despre o foame in final potolita

Fiind duminica am lenevit in pat pana spre 8.30. Tenia insa dadea semne de mare foame asa ca m-am hotarat sa fac ceva repede la micul dejun. Dupa ce l-am pus in farfurie mi-am sunat sora si parintii. Imi place cand mananc si vorbesc cu ei. Imi da un sentiment placut ca suntem din nou impreuna la masa. Ei nu inteleg asta, iar mama se mai sterge uneori la gura in timp ce ma vede pe mine mancand. Este atat de pofticioasa micuta... si se vede pe ea treaba asta.

Am vorbit vreme de doua ore, vrute si nevrute, apoi am hotarat sa iesim din casa si sa mergem oriunde ne-o duce Cadillac-ul nostru batran. Cu Carmen la volan am carmit spre Schaumburg. Stiam ca este un parc mare acolo si m-am gandit sa facem ceva talpa.

Evident ca ne-am ratacit pentru ca nu am catadicsit sa pun gps-ul. Mai mersesem de vreo doua ori prin zona dar nu conduceam eu. Am pus pana la urma gps-ul si am ajuns in ceva vreme la destinatie. Cum se facuse ora 13 era deja foarte cald afara. Am mers putin prin iarba si dupa vreun sfert de ora ne-am refugiat sub un pom batran, la umbra caruia se afla o masa de lemn si doua bancute. Am scos sticlele de apa si am baut. Am mai stat putin de vorba si brusc mi s-a facut din nou foame.

Nu aveam nimic de mancare la noi, cei cativa samburi de migdale pe care obisnuiesc sa-i iau la mine mereu, fiind aruncati nada teniei inca de la plecarea de acasa...
Peste drum, la vreo 100 de metri de bancuta noastra, era un cort cu mese si scaune, cu muzica orientala, iar alaturi fumega un gratar mare. Mare era in mintea mea, pentru ca nu il vedeam. Am stat si am asteptat rabdator sa imi treaca foamea, insa vantul a adus miros de fum peste mine.

Ca teleghidat am traversat mica distanta, am intrat sub cort unde am vazut ca era un picnic organizat de firme grecesti, cu cateva sute de oameni. Pe un panou, erau afisati sponsorii picnicului, firme grecesti. Cu mana pe portofel, am dat binete in engleza, imediat mi s-a pus o farfurie in mana si am fost indrumat spre...gratar. Unde am primit cu varf si indesat... Plus souflaki, salata, branza, cascaval de oaie, bere, suc, apa, felii de pepene, baclavale, nectarine. Cu mainile pline si fara sa fi platit ceva, m-am dus clatinandu-ma catre masuta noastra, dintr-o data plina.

Am mancat amandoi plini de bucurie si de voie buna. Am gandit ca asa ceva numai in America se poate. Am mai stat apoi la umbra si ne-am uitat la oamenii care jucau in parc tot felul de jocuri, cu mingea, cu zmee, cu avioane teleghidate.

Nu era vorba de bani aici, pentru ca desi aveam bani nu puteam cumpara, nimic nu era de vanzare la picnicul asta... Nici macar omenia, respectul si ospitalitatea greceasca. Toate acestea au fost gratuite...

Despre Marsul Foamei si in general despre o vesnica foame

Dis de dimineata m-am trezit, am aruncat sub nas un hot-dog, ca de, nu am avut timp de bacon cu oua ochiuri, m-am adapat cu o sticla de apa de 1 pint si 0.9 oz (0.5 litri), mi-am luat camera foto si am plecat la sapte trecute fix spre locul de intalnire, adica fix la birou.

Am pus 4 galoane de benzina, oferta la $3,90/galon, am scos niste dolari de la bancomat, am ocolit pe sosea doi sconcsi ce-si faceau pesemne o declaratie de dragoste, mi-am mai clatit ochii la casele de milioane insirate pe bulevardul pe care obisnuiesc sa ajung la serviciu, dupa vreo 40 de minute. Unele strazi sunt deja blocate, pentru ca unii dintre locatari au decis sa faca un party pe strada. Exact, se ia autorizatie de la primarie si se scoate calabalacul pe strada, cu scaune mese, aici era si un purcel pus la rotisor.

Instant m-am gandit sa merg sa ma imprietenesc cu ei... si sa las balta Hunger Walk pentru care m-am trezit sambata ca intr-o zi normala... M-am sters insa repede la gura si am trecut mai departe.

Am ajuns la birou, unde asteptau deja vreo 100 de oameni, salariati de-ai nostri. Zece femei deodata m-au binecuvantat si mi-au cerut sa le las sa mearga la toaleta... Intre timp au venit autobuzele scolare, inchiriate special pentru ocazia asta. Pana i-am inregistrat a trecut o jumatate de ora, pana am dat cecurile soferilor si pana am urcat cu totii a mai trecut o jumatate de ora. Pana am ajuns la stadionul pe care joaca cei de la Chicago Bears, la Soldier Field, a mai trecut o jumatate de ora.
Aici, lumea dupa lume...

Actiunea a constat intr-un mars bine controlat pe langa Lake Michigan, apoi un picnic urias, cu vreo 15,000 de participanti, cu muzica, bauturi racoritoare si gustari calde si reci, toate astea pe o pajiste puternic mirosind a pishat de caine. Pentru ca de obicei pe acolo lumea alearga cu patrupedele. Americanii sunt foarte atasati de animelele lor, nu ii lasa sa stea in casa ci ii trateaza cu respect ca pe orice alt membru al familiei. Frecvent apeleaza la "plimbatori de caini" calificati, asta este o meserie aici, cum sunt dadacele pentru copii.

Am lasat deoparte mirosul de pishat si am bagat sub nas ceea ce am primit de la organizatori. Aici parca mananc mai mult, dar tot degeaba, nu iau un pound in plus... Si la birou am rezerve de ...orice pe birou, vin colegele si imi aduc in fiecare zi fructe - la care ma uit ca un caine care constata ca are ciorba la cina - prajituri de casa sau de pe langa casa, practic nu este zi in care sa nu vina cineva sa aduca ceva bun. Degeaba, tenia mea poate manca mai mult decat pot eu baga...

Dupa vreo doua ore am strans tabara si am plecat, plafonul de nori coborase atat de mult incat se simtea in aer miros de ploaie. Fix dupa ce au urcat toti in autobuze, ploaia s-a dezlantuit zgomotos.

Am plecat cu gandul la gratarele alea care sfaraiau inca. Insa gustul carnatilor lor nu seamana nici de departe cu alor nostri. Ai lor nu au usturoi. Si zici ca mananci ceva dar nu carnati. Cu carnea insa este cu totul altceva. Vaca lor se topeste in gura. Ma gandeam ca trebuie sa o bata serios inainte sau dupa ce o sacrifica pentru a fi atat de frageda... Si porcul este gustos si nu miroase a medicamente cum adeseori mirosea in tara, cand il cumparam de la Real. Incerc sa ma educ sa mananc mai multe legume. Porc cu legume, vaca cu legume, insa uneori legumele imi raman in farfurie...

Atunci cand sunt flamand si merg la cumparaturi, gafez din start, pentru ca imi fug ochii in toate directiile. Sunt atat de multe chestii de testat si de gustat... Ieri am luat Fajito cu vita, un amestec de vita cu legume proaspete, lasate putin la un baitz facut de mexicani cu stiu ei ce, foarte bun, gustos si sanatos (haha). Pusa la tigaie cu o lingura de ulei de masline, ne-am batut pe mancarea asta. Vaca, rafinata si buna la gust. Aceeasi chestie se poate cumpara cu pork sau chiken.

Vineri mi-a povestit un roman cum s-a certat el cand a venit aici cu un vanzator ca el vrea sandvich cu kitchen. Vanzatorul incerca sa il convinga sa ii dea cu chiken, el nu si nu, ca vrea cu kitchen... Fiecare are povestea lui aici. Dar oamenii sunt intelegatori atunci cand nu inteleg un cuvant sau o suita de cuvinte din ceea ce tu crezi ca scoti literar...Pur si simplu te indeamna sa repeti.

Ei bine, am intrat sa iau doi ardei pentru o tocanita si am iesit cu somon, apa plata, carne de vita. Pe somon am dat cate un dolar pe doua portii de cam 300 grame, mega oferta. Imi place somonul crud, taiat felii, cu sare, cu o felie de lamaie si daca este si o gura de brandy cu atat mai bine.
Am zis ca trebuie sa intram sa incercam lobsteri, dar cred ca nu voi avea sansa asta cu Carmen, nu cred ca ar putea sa il manance, adica sa il desfaca si sa il haleasca, doar sa ii comand direct coada la gratar si basta. Va veni ea si vremea aceea, desi un restaurant celebru pentru asa ceva este la noi in cartier.

Pana atunci am spus ca trebuie sa mergem in China Town sa incercam preparatele ciudate ale chinezilor. Pe mine ma tenteaza orice este prajit ori copt si arata bine. Atat de multe sunt de explorat in orasul asta, oferta este imensa. Atat de multe natii, atat de multe cartiere-oras in marele oras si fiecare cu specificul lor. Greci, arabi, indieni, ucrainieni, polonezi, francezi, italieni, romani, chinezi, coreeni, turci, este ca si cum ai merge intr-un alt oras si ai servi cina in stil traditional.

Cat am scris, am mancat o cutie de "California raisins", doi pumni de seminte crude si am baut o sonda de suc facut in casa.  A trecut si tornada pe langa noi, au trecut si avertizarile meteo care zici ca prevesteau sfarsitul lumii. Pesemne lumea se baga in case, se leaga de sifoniere sau de cazi daca nu au basement si asteapta sa treaca furtuna. Casele sunt facute din materiale usoare si pot fi foarte repede distruse. Inclusiv blocurile normale sunt facute la fel si sunt puse pe piloni de metal. De regula, sub fiecare bloc este parcarea masinilor. Fereasca Domnul sa cada blocul, ca pierzi si casa si masina dintr-un foc. Mi-e foame iar...

Despre un preaslavit conducator...

A trebuit sa stau o buna parte din noapte treaz, doar pentru ca eram inregistrat la un curs online in tara, care incepea la ora 9 dimineata, deci ora 1 dimineata in Chicago. Am constatat ca una din contactele mele de pe FB a distribuit o fotografie a lui Mickey Mouse, laudand-o pe Simona Halep si spunand ca Romania ii multumeste pentru tot. Pai cu ce ii multumeste Romania fetei asteia domnule prim ministru plagiator? Ca te tragi tu in poze cu ea si ca iti pui pozele cu ea pe FB? Ca se trage limbricu' ala de Banicioiu in poze cu fata asta si se pune si el pe FB? Cu ce a ajutat tara fata asta? I-a pus la dispozitie vreo baza sportiva, i-a platit vreun antrenor personal, i-a cumparat rachete de tenis si echipamentele necesare? Numai parintii ei si ea au muncit pentru ca sa poata ajunge la performanta asta, nu ca sa va folositi voi acum de imaginea ei, hahalerelor ce sunteti!

Din click in click am ajuns la niste injuraturi si apoi la urmatorul link am ajuns la pagina lui Pictor Vonta de FB. M-am distrat copios si aproape am uitat de cursul online pe care trebuia sa il accesez. Am extras mai jos cateva fraze pe care nu m-am abtinut sa nu le redistribui si altor ochi.

Se povesteste aici despre intalnirea pe care pacaliciul a avut-o pret de zece minute cu secretarul apararii, care a fost nevoit efectiv sa il primeasca pe urecheat deoarece ultimul a ajuns cu elicopterul la baza militara neinvitat.

"Premierul Victor #Ponta s-a intalnit astazi cu Secretarul Apararii al #SUA, Chuck Hagel, la baza militara Mihail Kogalniceanu. Discutiile au vizat situatia regionala, problemele comune de securitate si colaborarea militara dintre #Romania si Statele Unite ale Americii"

Spartan Katy Ioana Un pas deosebit pentru natiune, succes victor! (mai bine il facea in fata dobitoc, era acelasi lucru...)
Florin Alexandru Badea Ponta, esti un partycrasher si photobomber penibil sa te duci acolo neinvitat!
Ecaterina Trifan sper sa fie cu folos ,si sa nu avem nevoie de o interventie militara ,este buna pacea si intelegerea . (sunt convins ca la citirea acestui mesaj incurajator, domnul Pictor si-a desfacut larg bucile...)

Gabriela Costache Eu va felicit, domnule prim-ministru! CU fiecare intalnire pe care o aveti cu partenerii americani le dati peste nas carcotasilor, le aratati ca sunteti un bun diplomat, un prieten al SUA! (de cand ma-sa este el prieten cu americanii, ca acum doi ani mai avea putin si le inchidea ambasada din capitala... daca ar fi putut)Florin Sandor In UNGARIA statul s-a implicat si acum cetatenii maghiari platesc ratele in FORINTI...............asta inseamna sa se implice statul si sa nu uite de cetatenii care au fost la VOT (asta pesemne un maghiar autonom...) 

Doina Vlad Mult succes si felicitari pentru toate rezultatele bune de pana acum. (vai de capul tarii asteia, la cate succese i-a adus sobolanul asta)
 
Un alt text ne spune prin gura mare a domnului Pictor ca "Danemarca este un exemplu de urmat in termeni de democratie, prosperitate, libertate, stat de drept, societate si un minunat exemplu de economie «verde», de noi tehnologii ca suport pentru cercetare, agricultura si hrana sanatoasa."

Dupa care un postac vine si zice revolutionar:
 

 

Constantin Gusu Jos Basescu! (asta pesemne ca este Impuscatul in gat de la Jilava, care in loc s amai scrie o carte care sa ii scada din pedeapsa, mai trimite cate un slogan incurajator catre fostul sau ucenic)

Porfir Robert Azi e D-Day , vorbește despre asta! Curaj , Normandia te-a făcut Prim Ministru nu Stalingrad!Cine nu vorbește azi de debarcarea din Normandia si de luptătorii romani din munți care au sperat si luptat sa vina ,,americanii,, nu poate sa gândească pro Atlantic. (de unde atata claritate in gandire la comunistul asta mic, domnule Robert???)

 

Apoi Pictor il lauda pe nea' Nicu Vacaroiu, de la Curtea de Conturi, care pesemne ca va iesi cu picioarele inainte din institutia aia... Din prea mult abur de alcool, l-a numit pe strungarul din fruntea camerei deputatilor ...Valeriu Zgonea... Cum fac unii de raman in posturi din astea caldute, chiar fierbinti, toata viata nu stiu... Adica stiu, dar nu as putea sa rezist in politica si sa nu ii injur pe toti in fata si sa le spun sa nu mai fure si sa taca si sa nu mai manance rahat cu gura plina ca oamenii nu ii mai cred. Dar ii voteaza in continuare vad. Atata fanatism politic eu cred ca nu mai exista in nicio alta tara din Europa...

 

Mai posteaza urecheatu' o pancarta mare pe care scrie ca tara noastra si tara de la sud de Dunare a vecinilor cu cefe groase, au devenit singurele tari in care au crescut investitiile straine in 2013... Postacii nu intarzie sa apara

 

Ghinita Stangacianu Doamne ajuta sa fim si noi in rand cu lumea !!!Respect si mult succes in continuare intregii echipe guvernamentale!!

Mariana Nicole Mult Succes mai departe,vreau o tara cu adavarat europiana si democrate.

 

 

Oare nenea asta chiar crede ca poate prosti toata natia? Da, cu siguranta ca toata natia care ii citeste pagina de FB in delir... Si atunci de ce toata Europa ne critica pentru faptul ca nu avem viziune in absorbtia fondurilor europene, de ce ne dau peste nas ca nu suntem in stare nici noi nici bulgarii sa stopam coruptia, sa accesam bani gratis pentru infrastructura, agricultura, etc? 

Oare omul asta traieste intr-o lume paralela? Oare masa asta inerta de votanti ai lor, sunt legati la ochi ori au baligar intre urechi? Nu isi dau seama ca sunt manipulati? Nu, pentru ca nu se uita decat la  "feisbucu'" lu' plagiatoru'... si la televiziunea de casa a varanului...

Intrebarea de astazi: Sunteti de acord cu decizia Guvernului de a acorda bugetarilor tichete de vacanta? (da, manca-v-ar strechea, tot din banii publici, ca saracii bugetari muncesc de se rup...)

Truta Cornel Bugetarii sunt platiti din banii din taxe si impozite si din CAS-ul celor care muncim la patroni si care nu beneficiem de asa ceva. Deci ce fac ei ca sa merite asa rasfat ? (il sustin pe Pictor, cum ce fac? si gasca lui de acoliti)

 

Viviana Maftei Da - este un sprijin pentru operatorii de turism/turismul romanesc (asta cred ca este mazare deghizat. Am scris mazare cu litere mici, pentru ca mazare este un substantiv comun...)

Deci daca vreti sa va amuzati copios, trageti-va o cafea sub nas si cititi pagina nefericitului... 

Veti constata ca ii place sa apara in poze, in multe poze. Nu conteaza ca niciun sacou nu il mai ajunge si ca se deformeaza pe zi ce trece, nu conteaza nici ce ineptii debiteaza, nu conteaza nici macar faptul ca uneori il depaseste in prostie si vanitate pe Nastase, conteaza doar ca exista o masa de cititori care ii aduce osanale. Si ii place la nebunie asta, se hraneste cu asta.

Cititori care sunt inca sub impresia vremurilor in care Iliescu si gasca erau la putere, sub impresia frumoasa a castigurilor ilicite, care au dus-o bine in vremurile lor.
Cinste lor si vot din pupa (fund) la alegerile din toamna...

La revedere domnule Antonescu

Sau bine ca te-ai lasat pacalit, mascariciule! Ca din cauza ta si a celor ca tine am decis sa plec din tara! Nu ca as regreta, pentru ca mereu vor aparea altii care sa-ti ia locul! Nu o sa regret niciodata, asa cum nu am regretat nicio fapta facuta. Insa ma gandesc ca ti-a ajuns cat ai visat sa fii presedinte.

Macar ai visat frumos domnule Antonescu! Macar nu i-ai multumit sotiei in direct, in vis fiind. Pentru ca de cele mai multe ori am avut impresia ca vorbesti in somn domnule Antonescu. Imi aduc aminte cand vorbeai zeflemitor din fotoliul de la Antena 3 pe care il incalecai cu sarg seara de seara, inainte sa-l debarci pe actualul tau prieten, domnul Blaga. Cat de mult il injurai si cat de mult te schimonoseai in direct atunci cand vorbeai despre pdl-isti. Cat mult iti lipsea jumatatea de mustata ca sa il intruchipezi pe cel care aproape a ingenuncheat Europa acum 70 de ani. Cat de mult radeai in pumn alaturi de sobolanul de la psd de la tribuna antenei 3...

Cred ca electoratul de dreapta trebuie sa fie de-a dreptul cretin ca sa te voteze acum, cand pari ca te certi la cutite cu prietenul tau rosu, sobolan iesit din aceeasi gaura de wc. Din pacate, este singurul sobolan care ar putea deveni presedinte cu majoritate de voturi acum. Insa pana in iarna mai este...

Domnule Antonescu, cat de mult ma bucur ca ai iesit din carti si ca ti-ai dat seama ca nu poti deveni presedinte fara niciun fel de viziune. Ma bucur domnule Antonescu ca Basescu ti-a batut si el niste cuie in sicriul politic. Probabil ca te-a si sfatuit, probabil ca te-a si ademenit ca ii vei urma la Cotroceni. Si nestergandu-te de bale, ai pus botul domnule Antonescu, la prea tabacitul lup de mare. Bine ti-a facut, daca el ti-a facut-o. Insa cred si ca ai fost prea prost ca sa iti faci singur ceea ce trebuia sa faci de acum mult timp: sa iesi din politica. Nu te cred ca tu crezi ca Johanis te va pune prim-ministru in cazul in care va castiga alegerile prezidentiale...

Ma bucur ca nu te voi vedea presedinte, pentru ca sunt sigur ca orice ai face nu vei mai putea fi presedinte. Poate doar de asociatie, poate doar de grupa, poate doar presedinte de CAP, daca ar mai exista vreunul. Pentru ca nu ai stofa de politician in primul rand domnule Antonescu, desi ai rezistat cu stoicism de 25 de ani in politica. Pentru ca nu ai fost in stare sa iti iei un carnet de conducere si pentru ca din taxele mele ti-ai platit un sfert de secol soferul, benzina si limuzina. Pentru ca din taxele mele si ale concetatenilor mei, sotia ta are un salariu lunar pe care un roman de rand il castiga in 2 ani. Si nu pentru ca ar fi mai prost pregatit sau pur si simplu mai prost... Ci pentru ca prin parghiille politice ai pus-o in acea functie, ca atatia altii care nu merita dar care sunt acolo pentru ca au cumparat prea usor votul romanilor.

Ma bucur ca nu vei deveni presedintele tarii mele domnule Antonescu si ca nu voi avea ocazia de a-ti vedea din nou gura schimonisita, precum o gaura neagra atunci cand o deschizi sa vorbesti sau te schimonosesti. Ma bucur domnule Antonescu ca ai luat plasa. Si ca ai crezut ca Pictor Vonta te va face presedinte. Trebuia sa iti dai seama ca ce suge la Nastase nu sare departe de trunchi. NU putea exista un alt infatuat mai mare decat acest imberb plagiator, care suge cu toata familia din aceleasi taxe platite de familia mea - pentru ca eu am decis sa nu mai platesc taxe pentru voi.

Am decis sa va las sa va castigati munca asa cum mi-am castigat-o si eu, cu sudoare. Insa foarte probabil ca voi sa gasiti mereu si mereu alte forme de a va deghiza in salvatorii poporului si sa continuati sa il sugeti pana la epuizare. Ma rog insa ca poporul sa va dea sa sugeti si voi ceea ce meritati... Macar in ultimul ceas... Si sa nu mai suga el...

Si mai sper ca liberalii adevarati sa iasa public si sa se debaraseze de acest imatur politic, de aceasta lichea ordinara - ca sa o parafrazez pe baba Iliescu.
La revedere domnule Antonescu. In vreo 100 de ani...

Chiar daca stiu ca nimeni nu va citi aceasta postare, pentru ca toti sunt satui de politica, tot ma bucur domnule George Crin Laurențiu Antonescu. Ma bucur ca nu voi avea ocazia sa te vad si pe tine exclamand cu lacrimi de bucurie: am infrant...
Of, ce m-am descarcat... noapte buna copii...