Randuri incondeiate cu ata alba...

…mi-am ingropat iluziile aparute de cu seara undeva in primăvaratece unghere ponosite de amintiri indelung rabdatoare…

… imi spuneam uneori cat de greu trebuie sa fie sa jinduiesti la rangul de om. Ironia sortii face ca acum sa jinduiesc sa nu mai am pretentii pentru acest rang…

…urletele stramosilor mei le aud de la inceputul existentei. Fiecare spera sa-si impuna cat de putin material genetic insa suferinta le este mereu curmata de tradari continue din partea-mi…

…am mostenit niste ganduri care ma coplesesc uneori, ele fac din mine un animal flamand si fara putere de a fi vreodata in ton cu realitatea; ma gandeam cum as aparea acum in toata goliciunea gandurilor mele in fata vreunui stramos mai pudic cata vreme gandurile mele colcaie de grotesti inchipuiri tarzii…

… nu mi-au ramas decat cuvintele pentru a exprima deznadejdea vietii. Cioran spunea ca nu-i place viata in «Amurgul gandurilor», apoi, in amurgul vietii a conchis patetic ca totul nu a fost decat un joc absurd de cuvinte, jalnic strigat de tradare a existentei…iubea viata la nebunie…

… strang la piept o fiinta care traieste doar pentru a ma sti alaturi de ea; daca flori ar fi mainile mele, atunci cu siguranta ea s-ar transforma in cantec de privighetoare. Ma amuza gandul ca nicicand nu am cunoscut vreo privighetoare mai priceputa… 

… ma inghesuie niste transpiratii inspirate din nostalgii tacute ale unor anotimpuri demult petrecute, poate amintirea faptului ca odata douazeci de ani cu siguranta am avut, poate amintirea faptului ca mai demult m-am intors cu fata spre absurde ganduri care nu inceteaza sa ma bantuie nici acum ori poate amintirea faptului ca in curand mama ma va plange ca pe ultimul bujor din univers…

… stau si imi adulmec sfarsitul ca pe ceva care demult trebuia sa mi se intample; poate doar inerte mainile mele sa poata mangaia chipurile celor dragi…

… sintagmele durerii nicicand cunoscute cu adevarat au inceput sa mi se infiripe in minte; magnoliile pe care sora Lunii le-a adus in casa, seamana cu niste dimineti petrecute in inertia clipelor in care absent blestemam existenta-mi fugara…

… aceste trei puncte (...) au devenit pentru mine singurul refugiu in calea existentei pline de adevaruri care m-ar putea face cu adanc sa ma refugiez in strofe…

… pescuiesc stele dintr-un univers scris cu litera mica; sora lunii isi usuca parul de cu seara, luna doarme, partenerul meu de bere  a rezolvat doua bile mai devreme {(dar il doare fix in cur), nu ştiu de ce observ astfel de lucruri, poate doar pentru că se repetă cu o frecvenţă greu de egalat în alte domenii… în felul lui este şarmant dar probabil că nu ştie să-şi pună în valoare punctele tari… }, ganduri ucise inca din fasa ma conving de netalentul acestei seri…

… sunt sclavul unei imaginatii prea putin rodnice in aceste zile; pastele ma va regasi cu aceleasi vechi pacate, acumulate parca doar pentru a ma face sa-mi spanzur pornirile de penitenta abia rasarite…

… incapabilitatea de a fi deschis catre noi ganduri ma condamna la randuri pline de masochism, unelte ale inchizitiei fac din mine o prada usoara in fata pornirilor absurde ale mintii; mi-am ars din nou pasarile, le-am condamnat la ardere pe rug, ca si cand nicicand nu au fost arse, ori impuscate la trei pasi in fata mea…

… finalul nu-mi apartine mie, nici voua, ci nepotilor nepotilor nostri, acum si pururea si-n vecii vecilor…

...samavolnicia gandurilor incepute in seara zilei de 24 aprilie anul de gratie douamiitrei si terminate ciudat, inalta tara si pe alt continent, dupa mai bine de zece ani, in zorii zilei de 22 decembrie a anului de gratie douamiitreisprezece... noroc ca gandurile au fost stocate in parte pe suport electronic...

 

 

Juncanul

Despre porci, frig si alte probleme

Tara comisiilor

Traim intr-o tara in care societatea s-a canibalizat. Ura a atins cote inimaginabile. Ura fata de politicieni, ura fata de cetatean, ura fata de aproapele tau. Romanii au inceput sa uite sa zambeasca. Sunt probabil mai incatusati decat inainte de revolutia din 1989, cand au murit oameni nevinovati pentru ca aceiasi politruci sa ajunga la putere si sa-si bata joc de familiile lor ramase in viata… Cred ca in curand tot buboiul asta va erupe si vom asista din nou la violente. Pentru ca romanii sunt un popor rabdator, dar si cand li se suie pisatul la cap…

Nu stiu de ce mai citesc stirile din tara. Poate pentru ca sunt inca legat ombilical de petecul ala de pamant care se numeste tara mea. Desi nu imi vine sa mai citesc nimic, pentru ca ma incarc negativ.

Romania a devenit tara comisiilor inventate, locul in care nimeni nu isi mai asuma niciun fel de responsabilitate, locul in care conducatorii mint si arunca unul in altul cu rahat de dimineata pana seara. 

Se numeste o comisie pentru a se constata ca un spital a ramas fara medicamentele destinate bolnavilor de cancer, de parca directorul acelui spital nu are instrumente de verificare a stocurilor. De parca daca presa nu ar relata despre dramele zilnice ale bolnavilor, pe individa care ocupa acel post de conducere nu ar durea-o in cur de problemele lor. Ministrul o lauda chiar pe individa, pentru ca doar ce a promovat-o el, inlaturand de la conducere un rival politic, pentru ca asa merg treburile in Romania, toti directorii sunt membrii de partid, cei mai multi fara niciun fel de pregatire in domeniul in care sunt pusi sa conduca. Multi se rotesc in cativa ani pe la 4-5 institutii, reusind doar sa jefuiasca, sa dezbine, sa isi puna oamenii lor in posturi caldute, sa inventeze posturi in organigrame si sa se indestuleze pe bani publici. Putini dintre ei ajung sa dea cu subsemnatul la parchet pentru furaciunile comise. Niste jeguri umane…

Se numeste comisia Calarasi, pentru a ancheta presedintele pentru o tranzactie suspecta, in loc sa se faca o plangere la parchet sau sa se sesizeze din oficiu acesta daca tranzactia este suspecta. Se numeste o comisie pentru a ancheta cum un profesor a rupt urechea unui elev sau a unuia care a sedus o eleva minora. 

Se numeste o comisie pentru a se stabili oportunitatea ca anumite terenuri sa fie expropriate in vederea construirii a ceva, undeva, pe terenul unui abonat la bani publici.

Se numeste o comisie de ancheta pentru a se stabili modul in care un pacient a murit in camera de garda din spital pentru ca nu a avut mana atat de lunga incat sa ajunga in buzunarul halatului medicului, asistentului, brancardierului, liftierului, bucatarului, bodyguardului, portarului de la bariera si a taxatorului de bilete din parcarea spitalului. Comisia va spune cu siguranta ca omul era prea bolnav si nu a mai rezistat...

Comisia este legea dintr-o data, pentru ca nimeni in mod special nu-si asuma vreo responsabilitate. Comisia a decis! Iar cei din comisii sunt pontati (nu ma refer aici la Mickey Mouse) cu ore suplimentare in fisele de pontaj, pentru ca au avut sarcini suplimentare.

Dar nu se numeste nicio comisie care sa ancheteze de ce oamenii care se opun jandarmilor sunt ucisi pentru ca isi apara terenurile, apa si aerul familiilor lor. 

Nu se numeste nicio comisie care sa arate cat de mult au saracit romanii si cata incredere mai au in clasa politica, in imbuibatii de serviciu. 

Nu se numeste nicio comisie care sa puna stop majorarii beneficiilor deputatilor si senatorilor, sa limiteze numarul de calatorii cu avionul spre domiciliu, sa nu li se mai permita beneficii la care romanii care i-au votat nici macar nu au sperat vreodata sa aiba parte. 

Dar ei in schimb voteaza la doua maini propriile beneficii. Da, veti spune ca individul din imagine isi ispaseste acum pedeapsa dupa gratii, dar oare cati din colegii lui nu ar merita asta?

V-ati gandit vreodata cat de ticalosi sunt acesti oameni, carora nu le mai ajung foloasele materiale? Cat de umili cersesc ei voturile si cat de cu bolta se pisa apoi pe toata gloata de votanti, dupa instalare in functie? Cat de usor anunta ei majorari de impozite locale, majorari ale preturilor carburantilor, energiei, painii, vietii…

Nu se numeste nicio comisie care sa constate daca cetatenii de la Cluj l-au huiduit pe mitropolitul Clujului sau pe primul ministru, asa cum sustine ultimul. Cat de imbecil poti fi sa afirmi ca nu pe tine te-au huiduit oamenii, daca acestia scandau numele tau? Sau macar sa crezi ca oamenii mai pun botul la gogoritele tale. 

De ce nu se numeste o comisie care sa constate cat au luat alesii neamului in greutate la propriu de cand s-au instalat in fotoliile guvernamentale? Sunt toti ca niste porci, abia incapand in hainele devenite prea mici pentru a-i cuprinde.

De ce nu se numeste nicio comisie care sa constate cat de batjocoriti sunt romanii zi de zi de cei pe care cu buna credinta i-au votat sa le reprezinte interesele? 

Va mai ganditi sa mergeti sa votati aceiasi oameni? Va mai ganditi la ceva? Sau va ganditi doar la ce veti pune copiilor pe masa maine si din ce bani veti plati taxele si impozitele uriase, care nu ajung pentru cheltuiala burtosilor din parlament?

Lipsa oualor afecteaza grav sanatatea

Saptamana trecuta, prim ministrul repetent in doctorat se gudura timid pe langa presedintele tarii, pentru ca acesta sa semneze un anumit memorandum cu anumite institutii internationale. Evident ca ii era teama de un refuz al celui de-al doilea pentru ca responsabilitatea este a lui.

Era la mintea oricarui student la economie ca nu doar scumpirea carburantilor (prin majorarea artificiala a accizei) ar fi fost solutia pentru un buget “sanatos” din care sa se infrupte baroniada ce-I sustine gusa si curul premierului, dar si a tatalui socru si a sotiei sale. Toata familia asta traieste din bani publici, din taxele tuturor romanilor si continua totusi sa-si bata joc de ei cu orice ocazie. Bineinteles ca nu doar familia asta traieste pe banii romanilor, ci familiile tuturor nesimtitilor care au fost votati cu buna credinta (sau pacaliti de buna voie cu sau fara vreo favoare) de bietul popor roman si care nu vin cu solutii pentru imbunatatirea vietii romanilor. 

Inca mai cred ca un conducator strain ar putea face ordine in tara asta. Ce te faci insa cu alesii neamului? Pe astia de unde sa ii iei din afara?

Azi, dupa ce presedintele a iesit la rampa cu noi declaratii, prin care anunta ca nu va semna memorandumul, a innebunit lupul. Si cand spun lupul ma refer acum la toata turma de animale flamande (inclusiv socrelul doctorului nostru, care spune ca presedintele se apropie de dementa, tocmai el, care s-a lasat impuscat la vanatoare in coaie de catre cel mai mare vanator al tarii, ce a crezut ca este vorba de o cioara vopsita asezata pe vrejul prea uscat al raspopitului…) care-si vad amenintate veniturile de anul viitor. 

Din banii astia care trebuiau furati de la romani, ar fi trait fericiti toti abonatii la bugetul de stat, toti ministrii, primarii si toata pleiada de oameni de afaceri care fac contracte cu statul, adica familiile alesilor in special. De ce nu s-au aprobat mai multe proiecte europene daca tot s-au batut uslasii cu caramizile in piept ca au deblocat programele inca din toamna?

Pentru ca din ele nu prea poti fura bani, pentru ca sunt controlate de afara, chiar daca prin sondaj… Si atunci trebuia gasita o cale de a fura legal, de la toata lumea, ca sa nu mai existe voci ca se fura numai dintr-un domeniu. Cam slabut la economie domnule prim ministru si cam slabuti cei ce va consiliaza in acest domeniu. 

Ce nu inteleg eu este de ce acest guvern nu guverneaza daca este atat de capabil. De ce trebuie sa arunce cu praf in ochi romanilor, praf de genul: lasa ca o sa controlam noi pe presedinte cum a cumparat terenul, o sa vedem noi si pe blonda cum a cumparat conacul cu via, o sa ne razbunam noi pe toti cei care au dat in camaradul nostru bombonel…

Dar nimeni din monstruoasa coalitie nu comenteaza crearea unei comisii care sa analizeze cum a cumparat sotia unui vicepremier urmarit penal pentru alte cauze, un hotel modern (8 etaje) cu doar 50.000 euro. Sau cu ce bani are primarul din Constanta proprietati in toata lumea. Sau cu ce bani fac copiii baronilor studiile in strainatate. Au majoritatea, ar putea sa nu-I doara capul si sa nu dea doi bani pe critici, au sansa de a arata ca sunt in stare sa construiasca un viitor social, intocmai constructiei pe care au cladit-o. Insa se pare ca nu pot, se lovesc mereu de fantome care nu le dau pace. “Aia fura mai mult decat noi” pare sa fie singura declarative in cor a alesilor neamului.

Nu stiu cum va simtiti voi, cei ce locuiti inca in tara, dar mie asa imi vine sa dau cu ei toti de pamant… Sa mearga sa munceasca in mediul privat toti circarii astia care de 23 de ani dorm in parlament si se sterg la cur pe banii statutului, tare as fi curios daca vreunul ar face fata cerintelor. In schimb, daca pot vota sa creasca preturile carburantilor pentru toti fraierii, de ce nu? Ca doar ei merg moca cu masinile, cu avionul, platite din banii acelorasi fraieri.

Cel ce bate la usa ta...

Intr-un colt de inima, ca un clopot ascuns privirilor, gaunos sufletul meu, tresare la orice zgomot. Ca si cand un pluton de soldati ar avea pustile indreptate spre garbovita fiinta mea...

Stiti momentele acelea, in care desi vrei cu ardoare sa te sune cineva iar atunci cand auzi telefonul iti vine sa te ascunzi in cele mai intunecate unghere din fiinta ta? Cam asa ma simt in ultimul timp atunci cand ma gandesc la ... biserica.

Merg pe strada si vad ca deja jupanii au inceput sa isi monteze pe peluze reni, Mosi Craciuni (...) si luminite multicolore la case. De parca ar vrea sa vanda Craciunul, sa fie primii care sa arate ca il asteapta cu o luna inainte. Parca simt deja lehamitea aia resimtita iarna trecuta, cand toata luna decembrie, in deplasari fiind, a trebuit sa ascult in nestire melodii cu Mos Craciun. Macar aici nu sunt nevoit sa ascult melodii...
..................................................................................................................................................................
Cu greu gasesti parcare in centru, iar daca gasesti platesti cel putin 8 dolari pentru 2 ore. Lumea se grabeste spre biserica, un fel de super catedrala la noi, imensa, cu mii de scaune, lumini, vitralii, toate de un bun gust iesit din tiparele mintii mele... Oamenii zambesc, iti impart pliante cu programul zilei si te invita sa iei loc.

Aici bisericile sunt mari, orgile sunt mari si suna bine, corurile sunt mari, lumea vine in numar destul de mare in ele. Sper ca si inimile oamenilor sunt direct proportionale cu marimea bisericilor. Unul dintre cei au predicat azi, un mare nume aici, a spus: nu este si nu va fi de ajuns sa spunem "God bless America" pentru a fi siguri ca prindem un loc acolo, Sus. Nu este de ajuns un simplu biletel pe care il tii agatat in masina ori pe frigider si cu care te mandresti la nu stiu ce manisfestare. Nu cata vreme inima nu va servi direct ca templu pentru Cel ce bate la usa ta... iar actiunile tale nu vor lasa sa se intrevada acelasi lucru...

Ma uit in jurul meu si vad ca oamenii dau din cap si aproba ce li se spune, ca si cand ar afla pentru prima oara ca trebuie sa fie mai buni, ca trebuie sa ajute, sa iubeasca, sa le pese, sa construiasca pentru vesnicia lor. Oamenii canta, se roaga, fac donatii, aplauda si pleaca apoi sa fie din nou sclavii pacatelor lor zilnice...Oamenii sunt la fel peste tot. Fireste ca nu ii judec, cum nici pe mine nu ma mai judec... Mi-a placut ce am vazut, mi-a placut ce am auzit, mi-a placut ce am simtit.

Acum insa, plec si eu garbovit de pacatele mele, de care nu am reusit sa ma scutur in totalitate, nu pentru ca nu ar fi avut cine sa mi le preia... Poate din nou nu am cautat indeajuns, poate din nou nu am fost prea interesat ori poate din nou mi-am pus sufletul sa astepte langa o poarta mare si grea, pe care de mult prea multa vreme nu am mai indraznit sa o deschid, cautand infrigurat manerul in mana stanga, in timp ce el se afla firesc in mana dreapta...

Porcii