Despre calatoria noastra in Hawaii

Ei bine, nu am mai scris de foarte mult timp nimic. De ce? Pentru ca pot si pentru ca nu traiesc pentru asta si nici din asta.

Am renuntat de a fi interesat de politica din ambele mele tari, pentru ca totul este desertaciune si goana dupa vant. Nu m-am mai lansat in nicio polemica despre aici sau despre acolo. Am vorbit si m-am consumat prea mult in Romania, de unde am plecat din plictis si din faptul ca nimic nu se intampla pentru omul care munceste cinstit. Aici lumea munceste, munceste si iar munceste, dar uneori rezultatele sunt pe masura. Poti sa iti platesti casa, sa mergi in vacante si sa traiesti normal, in timp ce iti construiesti in acelasi timp viata de dupa munca. Ne-am bazat pe facut ce stim sa facem mai bine: munca. 

Am fost plecati prin mai multe destinatii, dar ultima in care am fost ne-a dat peste cap complet. Pozitiv vorbind. Puteti si voi sa ajungeti daca veniti peste Atlantic, cu o escala in Midwest (Chicago) probabil, apoi cu o legatura de pe coasta de West. Din Chicago dureaza vreo 10 ore doar calatoria cu avionul, fara a lua in calcul escala. Noi am avut escala in Austin, Arizona. Sunt discutii pentro o cursa directa Bucuresti - Chicago incepand din anul acesta.

In aeroportul din Austin, destul de mare, Carmen s-a gandit ea cu temei sa se dezmorteasca putin si sa isi cumpere o cafea "pentru de dimineata", asa ca a iesit fara sa isi dea seama din zona de calatori si a ajuns intr-o zona restrictionata, astfel ca a trebuit sa se aseze din nou la coada la emigration, nu fara emotii, pentru ca nu avea decat telefonul la ea (nu ID, nu bilet...). A trebuit sa vina un agent la poarta la care eram eu cu bagajele, sa ii dau lui ID-ul ei, ca ea sa poata trece. A ajuns insa in timp util pentru urmatoarea imbarcare, dupa ce eu facusem spume la gura la propriu, ca pierdem zborul. Evident ca nu o lasam singura acolo si deci nu m-as fi imbarcat fara ea.

Cand am ajuns pe insula Kauai, temperatura era de 28 de grade Celsius, cu umiditate destul de ridicata. Am ajuns la rent a car, unde dupa vreo jumatate de ora de asteptare ni s-a oferit cu scuzele de rigoare un Ford Mustang nou decapotabil, pentru ca nu aveau SUV-ul cerut de mine. Puteam sa il refuz? Dupa vreo 20 de minute ajungeam la hotel, pe malul Pacificului, iar dupa vreo ora luam cina la acelasi restaurant, cu geamurile deschise, in zgomotul oceanului. Pe drumul de la aeroport, nu am putut sa nu observam peisajul, care era complet diferit fata de orice destinatie in care am fost. Practic orice petic de teren era acoperit de o vegetatie luxurianta. Copaci ca in Africa, din aceia cu coroane mai mult orizontale, fel si fel de plante exotice, cocotieri si diversi copaci, multi dintre ei necunoscuti noua.

Prima dimineata am plecat sa facem un traseu pe care il vazusem la Haihui in Doi pe vlog, care ne placuse mult. Dupa ce am cautat gogosi umplute pentru breakfast - Malasadas - aduse acolo de Portugali. Nu ne-au dat pe spate, gogosile noastre sunt mai bune. Cand mergem la ocean eu mananc predominant peste, pentru ca este proaspat prins si nu este din ferme. (Carmen este mereu in dificultate, pentru ca ea nu se da in vant dupa peste, daca nu este cu mamaliga si mujdei. In Bahamas de exemplu, ea a cam suferit pe tema asta, insa eu am incercat tot ce misca din balta. In Kauai eu am incercat celebrul lor Poke - facut cu bucati crude de tuna, excelenta alegere, poate fi gasit cam in toate locurile unde se gaseste mancare proaspata). 

Asadar am refacut traseul celor de la Haihui in doi, ne-a costa vreo 3-4 ore dus intors, cu facut baie pe o plaja pustie si fotografiat o foca lenesa, valuri uriase si faleze spectaculoase. La intoarcere, tot am mai prins vreo 3 ore de plaja in Poipu Beach, o plaja teribil de frumoasa, cu zeci de broaste testoase dar si copii indeajuns de multi. Noi in general preferam sa nu... Am incercat la Poipu Beach - Puka Dog - un hotdog creat special dupa tipicul Hawaian, cu mustar cu gust de mango, destul de interesant, pe care l-am devorat mai mult de foame. Limonada lor a intrat in noi ca in nisip. In America poti sa bei bere si sa conduci, berea lor este destul de slab alcolizata daca bei de la branduri mari, insa destul de alcolizata daca o cumperi de la producatori locali, iar eu asta fac mereu, testez berea locala. In Kauai am incercat romul lor produs local, se numeste Koloa, iar mie mi-a placut cel cu aroma de cafea. Mi-a placut atat de mult, incat am cautat in Chicago cand am ajuns si am luat o sticla pentru ocazii speciale. Mereu gasesc cate o ocazie cand ajung acasa...

Intr-una din zile am plecat la Honolulu, pe insula Oahu, special pentru a vizita Pearl Harbor, unde americanii au muzee imense cu nave, avioane si submarine care au participat in al doilea razboi mondial. Ai cu ce sa iti ocupi timpul o zi intreaga. Seara m-am intors cu alt avion ca de la serviciu, am luat masina lasata in parcarea aeroportului, iar la ora 7 pm luam cina cu Carmen in restaurantul hotelului. Am venit de acolo foarte emotionat, cu mai multe cunostinte, dar si cu recunostinta pentru cei care s-au sacrificat ulterior pentru ca noi sa nu vorbim alte limbi acum...

Urmatoarea zi am dedicat-o turului insulei, am luat o excursie de o ora cu elicopterul fara usi. Da, un elicopter in care incap 4 pasageri, dar care nu are usi, astfel ca simti totul ca si cum ai avea aripi si ai zbura. Simti ploaia, ceata, mirosi padurea de sub tine. Eu am stat la margine si efectiv efectul a fost maxim. Am zburat peste ocean, peste canion, peste munti si peste orase, trebuie sa faci asta ca sa poti explica cum trebuie sentimentul pe care il ai dupa ce te intorci.  

Partea a doua a concediului de zece zile acolo am petrecut-o la plaja, sunt foarte multe secluded beaches in Kauai, proprietati care valoareaza de multe ori peste zece - douazeci de milioane de dolari. Plajele sunt superbe, cu bariere de corali, cu pesti, testoase, apa cristalina. Sunt si plaje unde se face doar surf si unde turistii ca noi nu pot face baie, pentru ca te ia oceanul si nu te mai aduce inapoi... 

De asta ne-a surprins insula, pentru ca in alte destinatii in care am fost era foarte frumos in resort, indecent de luxury, dar pe afara era vopsit gardul. Aici toata insula arata ca in reviste. Cea mai ieftina casa costa un million de coco, casa normala, care in Chicago ar costa vreo trei - patru sute de mii. De multe ori o vacanta de 7-10 zile costa peste zece mii de coco daca rezervi o casa prin Airbnb.

Cand mergi cu decapotabila prin padurile lor de eucalipt, simti cum te inunda padurea prin toti porii, simti mirosul de banane si mirosul jilav de padure. Pentru noi a fost probabil una din cele mai reusite vacante de cand suntem plecati din Romania, desi am fost prin multe locuri, chiar ne-a impresionat. Si nu pentru ca este America, ci pentru ca este considerata de mai multi drept Gradina Hawaii-ului.

Mancare de toate felurile, pentru toate gusturile. Scump, dar esti in Hawaii. Nu stiu cum mai sunt preturile in Romania, dar in America nu mai scapi fara $100 pentru doua persoane la restaurant doar cu un fel de mancare si un rand de bauturi. Daca iei si apetiser si extra drinks deja te duci la peste $150.

Gainile au cucerit insula, nu au pradatori naturali, astfel ca vezi pui cu closca sau cocosi pe toate drumurile, inclusiv in varf de munte si pe plaja. In rest, pasari multicolore si guralive, privelisti de vis, unde se alterneaza muntele (plin de cascade pentru ca ploua aproape in fiecare noapte) cu oceanul. Gainile nu se pot manca, pentru sunt numai fibra. 

Toate hotelurile nu pot depasi prin lege inaltimea unui cocotier pe insula Kauai, astfel ca mai toate au maxim 3 etaje, semanand de multe ori cu niste moteluri. Istoria lor este una sangeroasa, fiind un neam de razboinici care au cucerit insulele venind din Polinezia acum cel putin 800 de ani. Sunt si insule detinute de o singura familie de generatii, care nu accepta turisti decat cand organizeaza vanatori pentru eradicarea porcilor mistreti. Cultura lor este foarte interesanta. Ajungi cu masina aproape pe toata insula, inclusiv in canioane, mai putin in partea de nord vest, unde nu se poate ajunge decat cu elicopterul ori cu cataramanul pe ocean. Evident ca partea de nord vest este cea mai spectaculoasa, nefiind atinsa de civilizatie.

Pe insula Oahu - unde am vizitat doar o zi - am remarcat ca este putin mai uscat, terenul seamana putin cu cel din California, iar densitatea de oameni este mai ridicata. Este si mai dezvoltata si are si mai multe hoteluri si resorturi.

La intoarcere, ca sa ajung si la final, am pierdut avionul de legatura din Los Angeles catre Chicago, trebuind sa stam inca 4-5 ore in LA, intr-un aeroport aproape gol, pentru ca am ajuns la 1 dimineata acolo. LA are un terminal complet nou, modern si imens, pe care va doresc sa il vedeti si voi, este ca intr-un mall imens. 

Daca vreti sa mergeti in Hawaii, este o alegere foarte buna. Va trebuie insa bani si timp. Nu traversati lumea doar pentru o saptamana, rezervati-va pentru Hawaii cel putin zece - cinsprezece zile pentru a va face o idee. Cele mai ieftine hoteluri pleaca de $220 - 250 pe noapte. Gasiti in Oahu la Waikiki Beach preturi mai mici dar si aglomeratie ca in Mamaia, ca doar de asta este cea mai cunsocuta plaja din Hawaii. Va trebuie sa inchiriati masina, asta costa cam $60-$70 pe zi, in functie de perioada in care veniti, dar mai sunt si optiuni private, unde puteti inchiria pe zi de la persoane fizice care va aduc masina unde aveti nevoie. Ca de obicei, daca aveti nevoie de detalii, ma gasiti in privat pe messenger. 

Aloha la toti!

 

 

Despre drepturi si responsabilitati in materie de arme

Evident ca nu puteam sa las sa treaca tacerea peste acest subiect destul de controversat in state. 

In comformitate cu Constitutia, orice cetatean are dreptul sa poarte arme. Sunt cateva exceptii de la regula, insa majoritatea cetatenilor pot sa poarte arme cu ei.

Unii le poarta legal, altii le poarta... Sunt 393 milioane de arme in circulatie aici. Se extimeaza ca 40% dintre americani au arme - approximativ 72 milioane - unii oameni detinand mai multe modele, iar 67% din ei spun ca au arme pentru protectia lor si a familiei.

Exista o scindare a societatii in ceea ce priveste regimul armelor, pe care republicanii il apara, in timp ce democratii (nu toti) il vor desfiintat. Statistic, in statele in care armele sunt permise la purtator fara permis special, sunt mai putine crime decat in statele in care ai nevoie de doua permise speciale pentru a purta arma cu tine.

Spre exemplu, in Texas nu ai nevoie de un permis special, ci porti purta arma in virtutea dreptului constitutional, pentru ca parintii constitutiei nu au specificat ca trebuie sa platesti o taxa ca sa poti sa ai o arma. In Illinois, ai nevoie de doua permisuri, unul doar ca sa cumperi si sa detii o arma, si al doilea pentru a purta arma cu tine, de cate ori vrei sau permanent. 

In Chicago s-au impuscat in weekend (intre ei) un numar de 110 cetateni, din care 17 mortal. Asadar statul nostru conduce detasat la capitolul impuscaturi. De obicei cetatenii respectivi nu ies dintr-o anumita zona, iar politia nu se baga peste ei, cata vreme ei aleg sa se impuste intre ei. Motivele sunt uneori hilare, insa nimeni nu se mai intreaba de ce. De multe ori insa exista victime colaterale, pentru ca gloantele nu stiu carte, si mai nimeresc si oameni nevinovati. De multe ori familiile victimelor nu mai asteapta verdictul judecatorilor, ci platesc oameni pentru a fi razbunati. Astfel ca razbunarile nu se termina niciodata si tin atat timp cat familiile respective au bani cat sa comande un alt macel.

Statul nostru se opune frenetic liberalizarii armelor (fiind un stat democrat - social) si nu stiu daca este doar din cauza ca se teme ca numarul armelor sa nu creasca, ori ca poate pierde o sursa importanta de venit, din colectarea taxelor din eliberarea celor doua permisuri speciale. Unul din permise costa $10 iar al doilea $150. Unul exte valabil 10 ani, al doilea doar 5 ani. Pentru al doilea, ca sa il poti re-inoi, trebuie sa faci un curs de 4 ore si sa platesti din nou taxa. Cursul costa si el, mai mult decat taxa in sine. 

Iti dai seama cati oameni poarta arme atunci cand esti intr-o parcare de masini - aici parcarile sunt imense - iar oamenii care coboara sau urca isi pipaie cureaua, pentru a se asigura ca arma este la locul ei. Multi nu o mai fac, fiind de mult obijnuiti cu portul armei, insa altii prefera sa se asigure de asta. 

Iti mai dai seama cati poarta arme atunci cand esti la usa unei institutii publice - gen posta - si pe usa troneaza mare semnul de arma taiata, este un delict federal sa intri cu arma intr-o cladire publica, si ii vezi cum murmura, se intorc, merg la masini si vin iar. Multi americani boicoteaza institutiile carora nu le pasa de vietile lor, in sensul ca nu se simt protejati in locurile in care nu ai voie sa intri cu arma. In loc de posta, prefera sa foloseasca un alt curier rapid, aleg restaurante care permit intrarea cu arme de foc. De multe ori sunt gasite arme in bai, pentru ca posesorii le uita acolo cand isi dau nadragii jos. De aceea, instructorii spun tot timpul: puneti arma in chiloti atunci cand stati pe buda...

Daca esti in siguranta atunci cand ai o arma cu tine este relativ. Multe atacuri au loc cu arma la cap, atunci cand ti se fura de exemplu masina, in timp ce cobori, sau stai la semafor. Ar fi atunci intelept atunci sa incerci sa scoti arma si sa ripostezi? Nu ai avea timp. Arma se poate folosi doar cand ai timp sa reactionezi si doar atunci cand viata iti este pusa iremediabil in pericol. Ce sanse ai in fata altei arme de foc? Mici. Dar in fata unuia care te ameninta cu un cutit? Depinde de cat de aproape de tine a ajuns deja. Daca ai timp sa fugi si sa scapi cu viata fara a folosi arma de foc, vei fi erou, daca vei folosi arma si il vei omori, vei fi judecat si vei cheltui sume imense de bani in procese civile si federale. Aici sunt asigurari speciale pentru cei care aleg sa aibe arme, in care esti protejat de hoarde intregi de avocati, contra unei suma lunare reprezentand echivalentul unui pranz la restaurant. In casa ta ai dreptul de a folosi arma asupra unui intruder, daca viata iti este pusa in primejdie. 

Unele state precizeaza doar ca poti folosi arma in caz de cineva iti intra neautorizat in casa. Legislatia nu este armonizata la nivel federal, astfel ca poti sa nu primesti permis de arma doar pentru ca ai abuzat sa cumperi iarba cu buletinul din magazin, pentru ca desi este legal la nivel de state, la nivel federal consumul de iarba inca nu este inca legalizat. Daca politia federala considera ca esti tot timpul fumat, iti va spune ca reprezinti un pericol pentru societate si ca nu iti pot elibera un permis de port arma. Dar iti pot da un permis sa cumperi si sa detii una... Multe chestii nu fac sens si multe legi au zeci de ani, si nu mai reflecta realitatea cu care se confrunta societatea. Insa si aici multor oameni nu le plac schimbarile.

Toti cei care au arme legal, au fost instruiti sa evalueze situatia atunci cand sunt afara, in public. Americanii te vor privi in ochi atunci cand trec pe langa tine, vor zambi si eventual vor saluta. Pentru ca au fost instruiti sa vada oponentul, care poate fi un eventual atacator. Un atacator are dubii sa atace, stiind ca a fost vazut si ca poate fi descris ulterior. Am invatat si eu sa faca asta, fara a deveni paranoic. Oricui i se poate intampla o tragedie, ori un accident de genul acesta. Si atunci de ce atatea arme? Pentru ca asa s-a construit tara asta, cu pistolul la brau si cu shotgun-ul la saua calului. Si nimeni nu-i mai poate lua asta, este scris in constitutie de catre fondatorii natiei.

Daca iau armele cu mine? Ocazional, una. Atunci cand merg la poligon le iau pe toate. De ce? Ca sa simt ca sunt american si ca imi folosesc toate drepturile constitutionale. Daca ma protejeaza? Macar am iluzia ca am o sansa. Este bine sa ai arme? Nu, cata vreme armele se elibereaza in unele state asa cum te duci sa iti iei o bicicleta. Da, cata vreme oamenii sunt instruiti, intregi la cap si responsabili. Permisul ca sa cumperi o arma se elibereaza online, in baza unor intrebari si costa $10. Te intreaba printre altele daca ai ganduri suicidale sau daca vrei sa te razbuni pe cineva... Chiar daca esti nebun, spui nu, pentru ca vrei sa iti cumperi o arma.

Pai nu vreau sa stiu cate examene psihice si fizice trebuie in Romania pentru dosarul cu sina in vederea eliberarii autorizatiei de a detine arma. Poate ma insel si s-au mai schimbat lucrurile in tara, insa aici se obtine foarte usor orice. 

{Este adevarat ca este si mai putina birocratie aici, mai putine taxe - spre exemplu aici nu platesti comision de retragere numerar din contul tau bancar, asa cum plateam in tara - este o hotie fara margini si mi-a ramas in minte inca. Sau faptul ca dai examen pentru permisul auto in aceeasi zi in care dai testul scris, si ca nu trebuie sa demonstrezi ca ai facut scoala cu un instructor autorizat, si fara dosar medical... Esti pus doar sa spui daca vezi niste litere si declari pe proprie raspundere ca nu consumi substante ilegale. Faci scoala cu ma-ta, cu tac'tu sau cu sora-ta si apoi dai examen cu un ofiter. De cele mai multe ori pleci cu permisul in buzunar dupa o ora... Platesti doar $30 si poti sa dai de inca doua ori daca nu ai luat testul din prima. Cel mai devreme poti sa dai din nou de permis a doua zi... Daca nu iei trei zile consecutive, mai platesti $30 si incepi din nou suita}

Cam atat. Citesc in presa nationala ca au fost in total peste 400 de impuscaturi cu 150 morti prin impuscare in weekendul cu 4th of July. O fi bine, o fi rau, nu stiu. Dar dreptul de a purta arme este reglementat prin Constitutie... Inca.

 

 

Despre procesul votarii aici

Am zis ca trebuie sa incerc si aceasta experienta si de aceea am ales sa merg la "early voting". 

Aici poti sa votezi mai devreme de ziua stabilita pentru alegeri, pentru a da posibilitatea fiecarui cetatean sa aleaga metoda, ziua si ceasul la care vrea sa voteze.

Asadar, poti sa primesti acasa buletinul de vot, la solicitarea ta. Il completezi in living room sau in basement, sau in baie in timp ce dai nastere a te miri ce, il pui in plic si il trimiti la posta sau il depui personal in urnele special amenajate de pe langa punctele oficiale de votare. 

Ori poti sa mergi la early voting, stai putin la coada - eu am stat cam 40 minute la biblioteca oraseneasca - aici votezi cu buletinul, ti se da o cartela pe care o introduci in computer, incepi sa bifezi optiunile de vot, care au inceput anul acesta cu modificarea uni punct din constitutia statului, prin care esti intrebat daca esti de acord cu schimbarea taxarii veniturilor, continua cu candidatii la presedintie si la vice presidency si se termina cu o pleiada de judecatori de care nu a auzit nimeni - eu i-am ales pe aia cu nume europene si i-am rejectat pe cei cu alte nume... :). Cand termini, dai listare la buletin - fiecare cabina de vot are un computer si o imprimanta - apoi cu buletinul listat mergi la scanner si asistat fiind de un operator, iti introduci singur buletinul de vot (nu in cur) in masina, care il valideaza si il pastreaza acolo. Gata votul.

Ori, in ziua oficiala a votarii, care este martea tot timpul pentru candidatii la presedintie, mergi frumusel la sectia la care esti arondat - noi suntem arondati la o cladire din mijlocul parcului de langa noi, unde se fac zile de nastere, cumetrii si botezuri, in mijlocul parcului... si executi aceiasi pasi ca mai sus, adica inchizi actul votarii cu scanarea buletinului de vot.

Evident ca persoanele in varsta prefera inca sa primeasca acasa pachetul cu buletinul de vot, sa il completeze acasa si apoi sa il trimita prin posta. Numai ca aici apar fraudele, la posta. Posta care raspunde la comenzile politice ale celor care i-au pus pe pozitii. Ceva familiar? Recent au fost vazuti postasi care arunca la gunoi lazi intregi de buletine de vot gata completate si gata de a fi scanate. Pot fi manipulate voturile apoi? Eu zic ca nu este nimic mai simplu ca la adapostul usilor inchise sa desfaci plicurile, sa scoti buletinele de vot gata completate si sa le schimbi apoi cu cele pregatite deja de cei care controleaza sistemul, sa le dai putin lipici si gata, ca noi. Ori sa scanezi efectiv doar propriile buletine de vot, cele favorabile. 

De unde rezulta ca cea mai sigura metoda de vot este sa mergi in persoana si sa iti inregistrezi votul atunci, in prezenta ta. Ca poate mai departe, un geniu in IT poate manipula si mai simplu cifrele votantilor, este alta vorba. Macar eliminam din start riscul de frauda din cauza lenei.

Procesul alegerilor aici este destul de complicat si nu numarul celor care voteaza presedintele este neaparat important. Presedintele si vice presedinte sunt alesi de electori. Pentru cei interesati, mai multe detalii pe link-ul de mai jos.

https://www.archives.gov/electoral-college/allocation

Asadar pe 3 Noiembrie vom afla care va fi urmatorul POTUS (President of the United States). Eu cred ca va ramane in functie actualul presedinte. Nu ca ar fi cea mai buna optiune, dar in momentul de fata este cea mai buna optiune dintre cei doi. America este acum ca noi in 2000 cand au ramas Vadim cu Iliescu, cand practic nu aveai pe cine sa votezi. Eu nu l-am votat pe Iliescu... 

Acum insa avem de a face cu un om de afaceri - controversat sau nu, el a facut totusi avere ca om de afaceri, este adevarat, construind pe un imperiu lasat de tatal sau, nu vorbim de el ca om, trebuie luat in ansamblu si vazut ce poate el sa ofere Americii de fapt per total - si cu un politician care nu a reusit sa faca prea mult pentru tara lui in cei aproape 50 de ani de activitate la cel mai inalt nivel. Sa vii acum si sa spui ca vei face, cata vreme nu ai facut asta desi ai avut timp 50 de ani, este foarte inselator, iar oamenii s-au saturat de promisiuni. Asta fara sa mai vorbim de familia lui, de banii primiti din Rusia sau din China de catre baiatul lui cel mare. Toti au bube daca ii iei cu amanuntul. De asta spun ca sunt doua rele.

Asadar daca ramane actualul presedinte nu ne indreptam spre nimic, nu se va schimba nimic spectaculos. Doar niste taieri de taxe pe ici pe colo, aducerea inapoi a catorva milioane de joburi. Insa poate cea mai mare schimbare o va constitui relatia Americii cu China fosta/actual comunista. Actualul presedinte a incercat sa bata palma pe un tarif vamal - pentru ca totul se invarte acum in jurul banilor - insa asa cum era de asteptat chinezii au inselat toate acordurile, si-au dat arama pe fata si acum ne aflam in plin razboi economic mondial. 

Daca America va fi slaba acum, indiferent de cine va fi urmatorul presedinte (cum s-a intamplat in timpul ultimelor mandate prezidentiale, cand America a pierdut milioane de locuri de munca in detrimentul chinezilor, asta cu acordul guvernantilor), inseamna ca viitorul va fi al Chinei si ca va trebui sa invatam chineza... Iar Biden a avut rolul de a negocia cu China sub mandatul lui Obama, si rezultatele s-au vazut. Plus Rusia, care sta mereu la panda si ameninta lumea cu puterea armelor. Biden se arata ca este un manager slab, care este la apusul carierei si a vietii. Insa vom trai si vom vedea.

In rest, cand citesc presa din tara, vad doar articole din publicatii aservite democratilor, ei bine, lucrurile nu stau intotdeauna chiar asa cum sunt ele descrise acolo. Noi traim aici si vedem cum merg lucrurile, chiar daca nu suntem experti in politica fina, in acorduri internationale de mediu ori in ONU... Suntem mult mai degajati aici fata de cum eram cand vorbeam despre politica din tara. Pentru ca aici nu simtim neajunsurile vietii cotidiene asa cum le simteam acasa. Presedintii sunt vremelnici, ei au rolul sa faca ceva bun pentru natie, sa se asigure ca poporul o duce bine inainte de orice.

De data aceasta eu am votat pentru BIDEN, ca nu fie ales niciodata POTUS... Am votat pentru sanatate, pentru familie, maica... :)

Daca nimic spectaculos nu se va schimba in urmatoarele 15 zile (gen ca Trump s-a culcat cu o oaie..., sau ca nu il va injura in seara aceasta la ultima dezbatere pe interlocutorul lui), vom ramane cu acelasi presedinte... 

 

Despre cum s-a vazut de aici revolta impotriva oranduirii

Despre cum arata lumea in plina epidemie

La inceput de Februarie citeam ingandurat stirile venite din China. Zi dupa zi, pana cand am inteles ca valul va fi unul mare si ca ne va afecta pe toti. Asa ca am inceput pregatirile, nu inainte de a-mi avertiza apropiatii de ce va sa vina.

Majoritatea m-a tratat cu superficialitate, eu insa mi-am vazut de plan. Nu numai ca am pregatit cele necesare pentru traiul pe doua luni, dar am luat si masuri suplimentare de aparare a casei, precum si provizii de toate felurile pentru cotoi. Nu pentru ca nu ar fi destula mancare, ci pentru ca va trebui eliminat contactul cu alti oameni.

La birou am inceput prin a testa terenul. Le-am spus colegilor ca vor lucra de acasa prin rotatie o zi pe saptamana, ca sa decongestionam biroul. Ei au fost entuziasmati... Am cumparat laptop-uri, le-am instalat aplicatiile, am facut o sedinta cu ei, le-am aratat ce au de facut pentru lucrul la distanta.
A doua zi am lasat jumatate din ei acasa. A treia zi a doua jumatate. A patra zi s-a inchis orasul pentru afacerile neesentiale. Noi suntem essential business, va trebui sa lucram fie ca este pace ori razboi.

Lumea a intrat in panica, a luat cu asalt magazinele. In mod ciudat, oamenii nu au cautat initial medicamente in caz de imbolnavire, dar in special articole pentru dezinfectat, hartie igienica si apa. De parca apa ar fi fost problema... Apa de la robinet se fierbe, daca tot esti stresat si este buna de baut. Oamenii se comporta peste tot la fel, sunt manati de spiritul de turma. In magazin se uitau toti la cosurile altora si isi puneau toti articole vazute la ceilalti participanti la maraton. Nu se mai gaseste munitie pentru arme, toti sunt inarmati pana in dinti. In rest gasesti cam de toate.

Singurul lucru cert este ca nu stim nimic cert... Nu stim cat va dura situatia si cat vor sta oamenii in case. Desigur ca nu poti tine miliarde de oameni in arest la domiciliu. In tari cu traditie poate stau de frica, insa nu aici. Au stat cateva zile, apoi a venit vremea frumoasa si au iesit cu miile in parcuri. Au inchis acum parcurile si toate pistele de alergat, piste de biciclete. Or sa mai stea in casa cateva zile. Si apoi? Nimeni nu stie nimic. Se aude ca vor redeschide afacerile, ceea ce inseamna ca toata lumea se intoarce la munca. Scapa cine poate, cine este sanatos.

Aici se va imprastia o cantitate de cash catre mediul de afaceri si catre angajati. Asta nu va rezolva nimic cu virusul, acesta va ramane o amenintare reala. Si atunci ce este de facut? In lipsa unui vaccin, probabil ca jumatate din oameni sau mai mult vor fi infectati in lunile ce vor urma. Aici se pregatesc frigidere imense ca anexe ale spitalelor, pentru oamenii care nu vor supravietui. Suntem doar la inceput si va trebui sa ne obisnuim cu ideea ca lumea s-a schimbat peste noapte. Nimeni nu este imun, lucruri inimaginabile pana acum doua luni se vor intampla. Asadar va trebui sa ne pregatim si mental pentru tot ce va veni.

Si vor veni problemele in fiecare zi... chiar daca lumea se mobilizeaza si incearca fiecare sa ajute cum poate. Este ceva ce nu mai poate fi oprit. Natura va gasi din nou o solutie, probabil inaintea oamenilor. Pana atunci, va trebui sa ne pazim cum putem, sa ne protejam familiile (greu de explicat cum in conditiile date), sa continuam sa muncim, sa traim, sa ne platim datoriile catre societate.
Fiti vigilenti, trebuie sa fim pregatiti pentru noua realitate.
Si nu in ultimul rand, sa ne verificam fiecare dintre noi legatura personala cu Dumnezeu, vremuri grele vin peste noi!

Despre un ticket dat de politie dar si despre cum am scapat de el legal

Despre o alta vizita in tara

Despre un stress pe care nu il resimti ca acasa...

Despre orasul paralel

The Untold Word

Despre iarna care nu se mai termina

Despre Casa cu lupi

Despre marea catedrala

Am trait sa o vedem si pe asta. Catedrala este gata, facuta. Adica gata nu este, o sa mai inghita inca pe atat pe finisaje interne. O sa mai cotizeze poporul asta inca o suta de milioane de euro ca sa fie gata un symbol. Cineva foarte drag mie a scris ca toti cei care critica aceasta constructie au sufletele goale si din cauza asta critica acest symbol al poporului roman... 

Adevarul este ca atunci cand deschizi cutia Pandorei cu religia, ei bine atat de multe discutii apar, incat subiectul este inepuizabil. Dar nu religia este de vina aici, ci oamenii care administreaza banii.

Asa cum m-am exprimat deja pe subiect, nu constructia in sine ma deranjeaza, desi ar fi putut sa faca o constructie mai in ton cu vremurile si cu anii in care traim, nu o constructie gen Casa Poporului. Dar romanii vor mare, noi si rusii. In primul rand constructia este mai mult inalta decat lata, asa ca nu serveste scopului de a aduce mai multi crestini la rugaciune.

Spunea cineva ca daca nu ar fi dat la banii la catedrala atunci s-ar fi furat cu geamantanele pe alte lucrari si ca macar asa a ramas ceva in schimb. Dar stimabililor, de ce tot din banii populatiei, cand biserica are domenii private, cand colecteaza taxe de orice fel si nu plateste niciun impozit. De ce tot biata talpa tarii trebuie sa suporte birul asta? 

Sunt zeci de comentarii, fotografii cu patriarhul coborand dintr-o masina de sute de mii de euro, spun mii de comentarii care aduc argumente bune si mai putin bune despre oportunitatea construirii a unei noi catedrale. Dar este gata, este construita. O sa mai cotizeze primariile controlate de psd cativa ani si o sa se picteze si chipul patriarhului in marea biserica. Pe clopote nu prea se vede…

Ma intreb cum ar fi reactionat toti sustinatorii proiectului daca unul din copiii lor ar fi avut nesansa de a arde in vreun incendiu si daca ar fi murit in vreun spital din Romania din cauza infectiilor intraspitalicesti. Citeam deunazi ca un alt pacient ars a murit pentru ca nu a putut fi tratat corespunzator in tara. Desi partidul spune ca 12 mari arsi pot fi tratati corespunzator in tara. Ce facem in cazul unui alt incendiu, al unui cutremur mare? A, am uitat, ii ducem in noua catedrala.

Despre asta este problema aici: hai sa avem mai intai sansa unei vieti atunci cand suntem raniti trupeste si abia apoi sa avem locuri in care sa ne vindecam sufleteste. Aceste constructii faraonice ridicate cu bani de la buget, nu pot decat sa vindece oamenii cu rani sufletesti. Atunci pe cei cu rani trupesti ii lasam prada disperarii si intr-un final mortii? Pentru ca nu s-au construit spitale de vreo 30 de ani…

Nu numai atat: citesc ca in fiecare seara merg la culcare flamanzi cel putin doua sute de mii de copii. Alte cateva sute de mii de suflete nevinovate trebuie sa mearga la wc in fundul curtii vara sau iarna, pentru ca locuintele lor beneficiaza de apa si canalizare doar pe hartiile guvernantilor. 

Pe teren realitatea este alta. Zecii de mii de copii (evident ca vorbesc de tara noastra si nu de tara care m-a adoptat) merg pe jos in sate vecine pentru ca nu au o scoala la ei in sat. Sa continui? Daca nu investesti in educatia copiilor si in sanatatea populatiei active atunci la ce sa te astepti pe termen lung? Nu mai vorbesc despre strazi asfaltate, autostrazi, poduri, parcuri si gradini publice, dreptul la actul medical fara a trebui sa dai spaga sau sa iti cumperi singur medicamentele in spital. 

Despre asta vorbesc cand spun ca altfel ar fi trebuit sa fie prioritatile tarii asteia. Evident ca este vorba despre prioritatile fiecaruia dintre noi, asa cum le percepem noi. Dar la nivel de masa treaba sta altfel. Dumnezeu nu incape intre niste pereti reci unde in primul rand sunt asezati fariseii lumii de azi, iar poporul de rand este pus sa astepte afara si sa isi rupa coastele indaratul unui gard metallic protejat de jandarmi. Chiar daca catedrala reprezinta tara. Dumnezeu se masoara in dragostea pe care o putem stoca in inimile noastre. Si nu este vorba despre ura atunci cand ne manisfestam o opinie despre oportunitatea constructiei unei cladiri mai inalte decat casa poporului. Este vorba despre faptul ca desi exista in tara mai multe biserici, plus farmacii si magazine de pariuri decat probabil oameni care sa munceasca activ in societate, societatea nu este mai buna si nu merge intr-o directie mai buna. Eu estimez ca tara este in urma cu vreo 30 de ani la capitolul infrastructura, adica a stat in loc in intervalul scurs de dupa revolutie sau ce intamplare s-o fi petrecut atunci. 

Poate da, poate am un suflet gol pentru ca indraznesc sa critic constructiv pe cei care ar fi trebuit sa duca poporul asta intr-o alta directie si sa nu il duca inapoi in evul mediu. Dar iubesc tara in care m-am nascut, ma doare ca timpul a stat in loc acolo si ca toti jegosii care ar trebui sa o protejeze, o jefuiesc in schimb. Probabil ca ar trebui sa nu imi pese, pentru ca nu mai traiesc acolo si nici nu intentionez sa revin prea curand, nu atat timp cat nu am pentru ce sa platesc taxe, nu atat timp cat taxele luae din munca mea sunt directionate discretionar de catre stat acolo unde vrea el mai intai, acolo unde se poate fura cel mai usor si acolo unde “ievaluarea” functionarilor se petrece doar pe hartie.

La revolutie eram toti atat de naivi si atat de bucurosi ca am scapat de communism. Rand pe rand, am invatat ca totul este desartaciune, minciuna si furt. Apoi am inceput sa ne gandim sa plecam peste hotare. Apoi am plecat. Si inca ne uitam inapoi, ca fermecati. 

Vorbeam mai ieri cu Cristina, o prietena care a emigrat de scurt timp in Irlanda. Imi spunea fericita ca oamenii ii zambesc pe strada si ca nu accepta ciubuc… Si ca nu ii vine inca sa creada. Mi-a spus ca au plecat cu cei doi copii foarte mici inca pentru ca nu mai suportau sa vada in ce directie merge tara. Si ca toti prietenii lor au plecat ori se gandesc sa plece din tara din aceleasi motive. Pot sa umplu cateva randuri aici cu nume de prieteni si cunoscuti de-ai mei care au ales calea pribegiei pentru a gasi linistea sufleteasca de a putea munci fara sa simta ca se topesc pe picioare din cauza nedreptatii sociale si politice din tara. 

Da, este si despre oamenii care parasesc tara in postarile mele. Oameni care au inteles ca daca nu risca nu vor schimba nimic. Evident ca nu este usor sa lasi tot comfortul acasa si sa pleci doar pentru a simti ca esti viu. Insa ii felicit pe cei care au ales acest drum. Cum spunea si Cristina, mai rau nu putea fi. 

Poate da, poate am un suflet gol din cauza tuturor acestor idealuri ale mele, pe care nu le-am putut infaptui in tara. Pentru ca nu am avut sansa sa lucrez pentru un partid sau altul, pentru partidul stat, nu avut sansa unor contracte cu statul, nu am avut decat sansa sa muncesc si sa nu fiu apreciat de catre statul care tot timpul a cerut foloase necuvenite de la noi. 

Intr-un fel sau altul pomana asta socialista se va termina, in curand se va opri robinetul cu bani si va veni nota de plata pe care nu stiu cine o va plati… Adica stiu, dar de data asta nu voi mai fi eu acela care va suporta consecintele. Veti fi fost voi, cei care nu reactionati acum si care va bucurati de maretia dezvelirii unui monument mare, urat si rece, pe care Dumnezeu in intelepciunea si maretia lui sunt convins ca nu il intelege si nu si-l doreste. Pentru ca el stie toate nedreptatile care au stat la baza construirii acestui edificiu. In anii de dupa revolutie se spunea de catre nu stiu ce clarvazatoare ca in casa poporului va fi noul templu al lui Isus... Din nefericire aceasta a devenit un cuib de hoti, intocmai templului din Ierusalim.

Iar despre faptul ca nu suntem de accord acum cu psd, asta este, ne rezervam acest drept, nu ne-a reprezentat niciodata si nu o va face nici de acum incolo. #dragneavamergelapuscarie

Despre scarba ce ma cuprinde cand citesc stirile din tara

Despre cel de-al patrulea job

Despre Muie PSD in general... si despre #dragnealapuscarie in special

Despre o mare rusine nationala

Despre cum iti poti petrece aici o sarbatoare nationala

Despre cel de-al treilea job - draft

Exista viata si dupa FB si despre dependente in general